Sweet Taste | P. Jm - Primul Volum |

Capitolul 1

     - Mamă, trebuie să-ți spun ceva important. Știi că la majorat, Minhyuk ne-a anunțat că trebuie să plece mai devreme, iar cadoul mi-l va da în scurt timp, fiindcă încă nu era gata.

     - Așa este. Iar astăzi ai aflat? spune ea, privirea fiind fixată pe ecranul mare al televizorului.

     - Da și n-o să-ți vină să crezi ce este! Nici acum nu-mi vine să cred ce a făcut! zic punându-mi mâinile pe față fiind foarte bucuroasă.

     - Ce a făcut? Nu ți-a luat nimic, așa-i? începe să râdă mama. Sincer m-aș aștepta și la asta.

     - Foarte amuzant, însă nu. Chiar m-a luat prin surprindere când mi-a zis că ne-a luat bilete de avion spre Coreea de Sud, spun și îmi îndrept privirea spre tavan.

     - Pentru noi două? întreabă mama poziționându-se astfel încât să-mi poată observa fața mai bine.

     - Nu, mamă... Pentru mine și pentru el.

     Îi flutur hârtiile în față ei, rânjind. Deja mă gândeam la posibilele întâmplări ce ar putea să aibă loc în viața mea. Eram chiar fericită chiar dacă oarecum mă obișnuisem cu ideea. Încep să zâmbesc cât mai vizibil.

     - Foarte tare! Mă bucur! Chiar nu mă așteptam la așa ceva din partea lui.

     Privirea ei mă fixa pe mine, acum. Simțeam ca avea să-mi transmită o veste rea. Picioarele îmi tremurau și palmele deveneau din ce în ce mai transpirate.

     "De ce nu e încântată?"

     - Eu ce să mai spun?! Nu știam că o să-i trezească ideea asta vreodată. Ar trebui să începi să nu-l mai iei peste picior și să te comporți ca un adevărat adult acum. Mai lasă copilărismele.

     Tipic mamei să îmi chinuie viața mereu cu morale inutile. Eu cred că micile copilărisme aduc un plus în relație. Doar asta mă face să mă apropii mai mult de Minhyuk, creând o legătură mai puternică de prietenie.

     Aleg să mă așez lângă mama, pe fotoliu. Sunt foarte încântată de idee, însă gândul că nu m-aș putea duce mă îngrozește teribil. După câteva momente de liniște, vocea mamei răsună în cameră:

     - Având în vedere că Minhyuk este mai mare decât tine și îl cunosc de foarte mult timp, cred că totul este bine. Oricum îl văd mai responsabil decât tine, deci accept.

     Bucuroasă, i-am sărit în brațe s-o îmbrățișez. Am pupat-o pe obraz și m-am ridicat, mergând spre propria cameră.

     - Apropo, zborul este luni, zic eu afișând un zâmbet mare fals.

     - Așa de curând?

     "Ce moment crucial..."

     Dau din cap afirmativ, așteptând un răspuns.

     "M-am bucurat prea devreme oare? Da. Visul meu este spulberat. Micile idei nemaipomenit de încântătoare s-au detașat din mine ca petalele unei flori. A fost așa drăguț faptul că - "

     - Atunci ar trebui să te ocupi mai repede de toate, ca să poți pleca, mă anunță mama zâmbind ușor.

     Rămân nemișcată preț de câteva secunde, iar apoi îi dau cea mai mare îmbrățișare.

     - Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!

     - Credeai că o să îți stau în calea visului tău? Mereu te voi îndruma indiferent de ocazie, indiferent care ar fi visul tău, bine? îmi spune ea, mângâindu-mi câteva fire de păr aleatorii. Hai, ce mai aștepți? Începe să te pregătești!