☆Capitolul 21☆(editat)

114 10 0
                                    

   

Văd cum cei trei băieți se apropie de noi cu pasi grabiti.

    -  Hei, Jungkookie, suntem bine. Cel putin eu. Sara?

    - Eu...sunt putin obosită, spun fixându-mi privirea pe bufetul situat la stânga mea. În timp ce eu vorbeam, Minhyuk se îndreptă către iubita lui, luând-o in brațe. Îi observ cum se sărută si-mi întorc privirea către prăjiturile pe care le pregătisem pana in momentul in care băieții au decis sa apară.

    - Ai nevoie de ajutor?imi spune Jimin punând mâna pe vasele din fața lui.

    - Poți să mă ajuți?

    - Desigur.

    - Mulțumesc mult.

Nu intelegeam de ce situatia dintre noi se simtea astfel. Am stiut ca am procedat corect, insa el a actionat primul. 

    - Știi, m-am tot gândit la ziua când ai venit cu Minhyuk la studio.

    - Și?spun punând vasele in chiuvetă.

    - Stiu că am făcut ceva ce n-ar fi trebuit să fac. Am aflat zilele trecute.

    - In seara aia băusei destul de mult atunci când am urcat eu pe acoperiș. S-a întâmplat foarte rapid si scurt deci fii pe pace.


Perspectiva lui Jungkook

   Minhyuk era cu Jojo, iar Jimin cu Sara. In sfârșit și-a făcut curaj să vorbească cu ea. Era foarte stresat, ca niciodată. De obicei stie să iasă din orice situație, numai cu ajutorul drăgălășeniei sale. 

Se pare că de data asta e mai dificil, nu?
   

Ies din bucătărie și mă așez la o masă. Mă uit la ceasul de pe peretele din fața mea, care arăta ora trei fara un sfert.

    - Aveți nevoie de mine, la ceva?strig eu.

    - Nu, draga~

    - Draga? De când îi spui așa?

    - Dintotdeauna, spune Jo' rânjind la prietenul ei. Putin gelos azi, Min?

    - Cine a zis că sunt? 


Perspectiva lui Jimin

   - Lasă-mă pe mine. Si asa n-am ce să fac, spun adresându-mă Sarei.

   - Mi-ar prinde bine o mână de ajutor dacă mă gândesc mai bine!spune și-mi întinde si celelalte vase rămase.

   Îmi pun un șorț și mă apuc de treabă.


După 15 minuteperspectiva Sarei

Termin de făcut curat cu Kim Jojo și decidem să luăm o pauză.

    - Vrea cineva să mănânce? Sunt lihnită! spuse aceasta.

    - Eu aleg să beau.

   - Alcool, JK?il interoghez eu.

   - Da, niște soju.

   - Vin si eu imediat!țipă Jimin încă fiind in bucătărie.

   - Vrei să te ajut? Terminăm mai repede.

   - Lasă că ma duc eu. Așa imi iau singur de băut, spune si se ridică de la masă.

   - Yaa! Uitați-vă ce poză am facut?striga Jk.

   - Nuu! Jeon Jungkook!

   Toți trei ne uitam la cel mai tanar baiat, fiind interesati de subiect.

   - Jungkookie!!

   - L-ați mai văzut vreodată asa? Niciodată nu l-am văzut curățând aragazul! Hahahaha!!

   - Ya, vrei sa mori astăzi si nu stii cum?

   Începem cu toții să râdem când vedem imaginea făcută de Jungkook.

    - Haideți băieți, spuneți-mi ce vreți să mâncați. Jiminie? ne intreaba Jojo.

    - O să beau niște boba. Voi?

    - Vin rosu!

    - Soju!

    - Soju si eu.

    - Ohoo, avansăm... Deci, nimeni nu mănâncă. Bun atunci.

In timp ce Jojo plecă să aducă băuturile cerute am decis să îmi deschid telefonul, să cercetez dacă am primit un mesaj nou de la mama.

    - Mama ta, scumpo?ma intreaba Minhyuk.

    - Ce ochi ageri ai!

    -  S-a întâmplat ceva?mă întreabă Kookie

    - Nu, voiam să văd ce face.

   Îmi ridic privirea spre Jimin si văd cum mă privea.

    - Cum e la tine in tara?spune Jimin încă fixându-mă.

    -  Păi dacă o iei după cum spun străinii e foarte frumoasă țara, dar in opinia mea, arata de parca n-are niciun viitor. Singurul loc care-mi place cel mai mult sunt muntii.

    - Eu stiam că îți place marea-

    - Poate mergem odată la munte, ne propune brunetul. Mereu am mers aici la noi.

    - Fraților, eu vă aștept la mine. Oricum stau singur așa că sunteți oricand bineveniți! rosti Min.

    - Mi-e dor sa vad muntii! ne transmite Hoseok.

 Între timp, Kim Jojo își făcu apariția cu băuturile.

    - Toti băuturi alcoolice in afară de Jiminie, da?

    Bruneta aseaza paharele pe masa, ca mai apoi sa se aseze langa mine.

    - Ohh!  Mereu mi-a placut vinul ăsta, Jo' !


După ceva timp

    Trecuse ceva timp de când consumasem cu toții băuturile si sincer mă simțeam amețită. Nu credeam că  sojul poate fi atat de tare.  

Am dat să ma ridic, dar privirea mi s-a incețoșat rapid, iar picioarele se simteau ca doi tăiței. Dau să cad dar două mâini imi cuprind talia.

    -  De ce ai băut până in punctul in care sa nu mai stai in picioare, hm?

   Auzeam pe cineva care vorbea, dar cu toate acestea mintea mea nu era capabilă să proceseze vocea carei persoane mi se adresase.

    - Vreau acasa...



Sweet Taste  | P. Jm - Primul Volum |Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum