Sweet Taste | P. Jm - Primul Volum |

☆Capitolul 9☆(editat)

In dimineata urmatoare, eram gata de plecare inaintea lui Minhyuk, fiind nerabdatoare. Dormisem excelent, iar fusul orar as fii putut spune ca nu ma afectase prea mult fata de cum ma asteptam. 

Cu pasi repezi ma indrept spre baie, insa fara sa-mi uit propriul telefon. Aleg sa ascult cateva piese clasice, lasandu-mi gandurile sa-mi navaleasca mintea, incepand aceeasi rutina de dimineata. 

**********

Dupa aproximativ 15 minute ies din baie. Era inca foarte multa liniste, semn ca Minhyuk inca dormea. Era ora 9:30, iar el inca avea tupeul sa doarma. Pana sa mergem la cafenea, la Jo, mai trebuia sa luam si micul dejun, iar eu sincer nu eram dispusa sa-l iau singura. Hotelul oferea si micul dejun de asemenea, dar inca nu aveam curaj sa plec singura printre toti acesti straini.

Ma indrept spre camera alaturata, unde se odihnea el, si deschid usa. Acesta dormea impreuna cu ursuletul lui. Uneori pot spune ca arata ca un ingeras cand doarme.

 Ma indrept tiptil spre pat si apuc perna de langa el, numar pana la 3 si o arunc spre el:

    - Trezirea, lenesule! Astazi trebuie sa ne miscam mai rapid daca vrei sa ne intalnim cu Kim. Haide, ridica-te din pat.
   

    - Asa vei face in fiecare dimineata?

    - Daca nu te trezesti la timp, da. De acum sa fii in picioare la 9:30!

Fara sa mai fac nimic, ies din camera ca sa-l las sa se pregateasca in liniste. Imi mai aranjez parul inca o data si deodata ii simt mainile reci ale lui Minhyuk ce ma atingeau pe gat. Pentru o clipa am tresarit, dar dupa am observat cum ceva micut si delicat atarna la gatul meu. Un lant in forma de ursulet imi era daruit de catre brunet. Ma intorc spre el si il imbratisez, multumindu-i de asemenea. Acesta imi raspunde rapid la imbratisare si spune:

    - Esti gata, papusico? Sper sa-ti placa lantul pe care ti l-am cumparat.

    - Imi place foarte mult, dar pot sa te intreb ceva?

Acesta da din cap afirmativ.

    - Cu ce ocazie mi l-ai daruit?

    - Oh prostuto, totul trebuie facut cu un scop anume?

    - Nu stiu...Tu nu faceai cadouri din nimic.

    - Pai sa te obisnuiesti, fiindca recent mi-am dat seama cat de minunata e prietenia pe care o avem. Ma bucur sincer ca te-am cunoscut!

In momentul acela am facut contact cu ochii lui caprui. Era foarte sincer si chiar adoram asta la el. Schitez un zambet pe fata si decid sa ii plasez un mic sarut pe obraz.

Peste aproximativ 10 minute, coboram impreuna ca sa putem lua micul dejun. Aleg sa mananc aceeasi mancare ca si prietenul meu, fiind indecisa in legatura cu asta. Un mic aperitiv si o cana de cafea, era parca tot ce-mi trebuia. Raman tacuta pe tot parcursul momentului, uitandu-ma prin jur. Ceea ce ma atrage cel mai mult la locul asta este lumea. Comportamentul si obiceiurile ei. Toti se respecta intre ei. Au respect fata de orice tanar sau batran si stiu sa se inteleaga unii cu altii.

Dintr-odata, baiatul da sa spuna ceva, vrand sa rupa tacerea apasatoare:

    - Ai vorbit cu Jo? Ne mai intalnim cu ea?

    - N-am mai vorbit, dar ai fi putut face si tu asta, nu?zic eu luandu-mi telefonul de pe masa. Formez numarul si imi pun telefonul la ureche.