Sweet Taste | P. Jm - Primul Volum |

Capitolul 2

     Celelalte zile au trecut foarte rapid. Timpul pentru plecare se apropia din ce în ce mai mult, lăsând numai câteva ore până la deplasarea mea și a lui Minhyuk către tărâmul magic.

    "Va fi o vacanță plăcută!" mă asigur eu.

     Da. Eram foarte încrezătoare în legătură cu asta. Plecarea în Coreea nu doar că îmi împlinea visul, ci îmi dădea oportunitatea de a cunoaște oameni noi și de a-mi găsi un job bine plătit. Asta daca mă gândesc să stau pe un termen mai lung. Ei bine, acesta era planul principal pe care voiam să-l urmez. Mereu m-am gândit că voi ajunge să locuiesc într-o țară mai civilizată ca aceasta. Și cine mă poate opri? Viața e așa cum ți-o faci. "Dacă zâmbești și ești mereu fericit, vei avea o viață mai liniștită. Dacă crezi că ai ghinioane și că totul îți merge prost, păi, așa va fi." Cel puțin așa zicea Robert Morse. Și să fie un secret...sunt de aceeași părere.

     Stăteam în pat de aproximativ o oră și nu reușeam deloc să adorm. Mă gândeam dacă am uitat ceva, dar nu-mi trecea nimic prin cap. Actele erau pregătite și geamantanul de asemenea, însă încă aveam sentimentul că am uitam ceva. Am decis să-mi pun alarma să sune la miezul nopții, fiindcă n-aveam de ce să mă tem. Totul era pregătit din timp. Stabilesc să mă fac mai comodă și să dorm. Somnul este binevenit oricând, iar mâine va fi o zi importantă ce merită trăită din plin.

**********

     Aud un sunet puternic undeva prin stânga mea. Aceeași alarmă, același vis cu o zi diferită.

      "Însă de astăzi totul va fi mai deosebit, nu?"

     Cel puțin așa gândeam. Aveam să cunosc oameni noi și de asemenea aveam posibilitatea de a călători într-o țară cu totul și cu totul diferită.

     Mă ridic din pat și-l aranjez în câteva secunde, după mă îndrept spre baie. Îmi iau telefonul cu mine ca să pot pune muzică. Totul merge mult mai bine cu muzica, indiferent de ce faci.
Îmi las mobilul pe chiuvetă și încep să fredonez cântecele care răsunau.

     Îmi termin rutina de dimineață și încep să mă dezbrac, pregătindu-mă de un duș cald. Dau drumul la apă și simt cum picăturile fierbinți fac contact cu pielea mea. Dau drumul la câțiva stropi de gel de duș și încep să-mi masez corpul cu lichidul parfumat. Înainte să ies din baie, îmi înfășor părul într-un prosop de culoare verde și-mi pun halatul pe mine. Sting lumina și ies.

     Nu voiam încă să o trezesc mama, fiindcă știu cât de mult o obosește serviciul. Ar face bine să nu mai pună preț pe vorbele aruncate aiurea despre ea. Vrea să-și schimbe locul de muncă doar. Oricum, nu contează unde va lucra, pentru că necondiționat o voi susține. Cu orice alegere.

     Îmi arunc telefonul pe pat și mă îndrept spre dulap. Nu știam ce haine să aleg până când mi-am dat seama că nu trebuie să mă stresez în privința asta. Petreceam minim paisprezece ore în avion, deci trebuia să fiu îmbrăcată cât mai lejer.

     După câteva minute, aleg o ținută comfortabilă din muntele de haine ce se afla pe pat. Când tocmai voiam să mă apuc sa-mi aranjez părul, mă sună cineva. Mă îndrept spre telefon și observ numele lui Minhyuk pe ecran.

     - Bună dimineața, te-ai trezit? îmi spune amicul meu cu o voce de somnoros.

     - De ceva vreme, tu?

     - Și eu la fel. Ți-am lăsat cheia sub ghiveci așa cum mi-ai zis, dacă mai ai vreo intenție.

     Aud cum rânjește.

     - Cu siguranță! Oricum voi ajunge în maxim cincisprezece minute.

     - Bine, te aștept.

     Închid telefonul, aruncându-l pe pat.

     După un timp, termin de aranjat și părul. Îl prinsesem într-un coc și-mi pusesem niște cercei rotunzi. Am mai adăugat și lucrurile de igienă personală și am închis geamantanul. Îmi iau o geacă de piele de culoare neagră, subțire și mă îndrept spre scări. Sting lumina și nu în cele din urmă mai arunc o privire la camera mea. Ajung în bucătărie și o văd pe mama pregătindu-mi un mic dejun care mirosea excelent. Îi urez o dimineață bună și o sărut pe obraz. Aceasta de asemenea, îmi răspunde la îmbrățișare, bătându-mă ușor pe spate. Mă așez pe scaun și încep să mănânc clătitele pregătite special pentru mine. Le savurez în liniște până când observ că timpul a trecut, iar eu trebuia să fiu plecată. Sar ca arsă de pe scaun spunându-i mamei că am întârziat. Îmi iau la revedere de la aceasta, dar nu înainte de a îi spune că o iubesc.

     Ies din casă și grăbesc pasul ca să pot ajunge la casa lui Minhyuk. Străbat câteva străzi ca mai apoi să ajung în fața casei lui. Apuc cheia de sub ghiveci și o răsucesc în broasca ușii de trei ori. Observ că s-a deschis și intru. La parter era liniște și întuneric, iar de sus nu se auzea nimic. Era ora 12:30 a.m, iar eu umblam ca bezmetica în întuneric prin casa prietenului meu. Îmi aprind lanterna de la telefon, lăsându-mi bagajele din mână, îndreptându-mă spre camera sa. Bat ușor în ușă, dar e în zadar. Nu-mi răspunde nimeni. Intru tiptil în dormitor și observ întuneric total.

     - Pramatia asta a plecat fără mine sau unde e?

     După două secunde, aud un sforăit. Nu-mi venea să cred! El dormea când peste jumătate de oră autocarul avea să vină după noi. Mă îndrept ușor spre el, număr până la trei și sar în pat. Acesta țipă, încercând să mă împingă.

     - Ce faci? Nu dormeam!

     - Da, dacă nu dormeai înseamnă că și eu port o rochie de mireasa acum, nu? Cum ai putut să adormi când noi trebuie să fim plecați în câteva minute?!

     - Păi mă așteptam să ajungi mai repede, dar am văzut că nu veneai și m-am întins în pat, zise el cu un zâmbet ștrengăresc care nu-mi dădea de ales decât să ajung la lovituri.

     - Acum te dai jos din pat și te duci să te speli pe față!

      Acesta execută ordinele date de mine, îndreptându-se către baie ușurel.

      - Da, apropo, îmi poți băga și mie pașaportul în buzunarul cel mai mic al geamantanului?

     Mă îndrept spre biroul lui, îi apuc actul și îl pun în compartiment. Dintr-o dată aud cum apa se oprește, băiatul apropiindu-se de mine din ce in ce mai mult:

      - Minhyuk! Spațiu personal. Ai auzit de el pana acum?

      - Zici că ești mama, spune el dându-și ochii peste cap.

      - Iar asta-i foarte bine, zâmbesc eu.

      - Nu pe bune -

     Nu și-a putut termina fraza, că cineva bătuse la ușă.

     "Poate a venit mai devreme autocarul?"

     Mă uit la băiat și viceversa luând bagajele, fiind pregătiți de călătoria ce va avea loc.

     - Ești gata, Sara?

     - Niciodată n-am fost mai pregătită!