Sweet Taste | P. Jm - Primul Volum |

☆Capitolul 5☆(editat)

**********

 In sfarsit ajunsesem. Puteam sa spun ca zborul a fost foarte linistit. In afara de somnul pe care l-am tras, am jucat diferite jocuri distractive impreuna cu Minhyuk. La un moment dat a venit si o stewardesa sa ne spuna sa facem liniste pentru ca radeam foarte tare si ii deranjam pe cei din jur! 

Perspectiva lui Minhyuk

Ies, impreuna cu minunata fiinta care sta acum langa mine si caut cu privirea, un taxi care sa ne duca pana la hotelul la care eram cazati. Ma uit in toate partile, fiind disperat dupa o masina. Chiar daca am dormit ceva timp in avion, ma simt extrem de obosit. Dupa ceva timp, am gasit un taxi la cativa metrii de iesirea din aeroport. Intram in vehicul si aud cum cuvintele care imi erau oarecum necunoscute, ieseau din gura Sarei, aceasta explicand adresa dorita de noi. 

Dupa vreo 40 km ajungem la destinatie. Dau sa o intreb ceva pe fata de langa mine,dar observ ca aceasta dormea. Cred ca tot drumul acesta a epuizat-o complet. O mangai usor pe umarul stang si ii spun incet, incat sa nu se trezeasca speriata:

    - Pitico, am ajuns. Hai, trezeste-te. Vrei sa iti iau eu geamantanul?

 Se uita la mine si da din cap in semn de "da". Ma dau jos din masina si ma indrept spre portbagaj ca sa pot lua bagajele si il observ pe taximetrist cum vine dupa mine. Imi spune el ceva in limba lui nativa, insa nu prea inteleg mare lucru deoarece vorbea foarte repede. Sau pur si simplu sunt eu prea obosit..

Acesta ma ajuta sa iau toate bagajele si le pune impreuna cu mine in fata hotelului. Scot banii din buzunar si ii ofer rasplata acestui drum.

Intr-un final termin de scos toate bagajele si ma indrept spre receptia hotelului. La un moment dat imi dau seama ca ceva lipsea. Mai bine cineva... 

Ma duc repede la masina si vad cum taximetristul dadea sa o trezeasca. Atunci il opresc si mimez din buze ca rezolv eu. Noroc ca am facut cateva ore de coreeana cu ea, ca altfel eram pierdut complet. Ma las usor spre ea si o iau in brate. Ma chinui incat sa nu o lovesc de masina si o scot afara. 

Cum ma voi descurca sa gasesc apartamentul si toate lucrurile astea de unul singur?

Ei bine, aveam doar o posibilitate si aceea era sa las bagajele la receptie, sa fac rost de cheia de la camera si sa o las acolo pe micuta asta care sta in bratele mele. Zis si facut! Am luat cheia de la un domn pe nume Chin-Mae si am inceput sa caut camera. Hotelul era imens, asa ca mi-a luat mai mult sa o gasesc.

Intr-un final intru in apartament si raman uimit. Arata mult mai bine in realitate decat in poze. Are geamuri de vreun metru si jumatate, perdele maro, doua paturi de 2 persoane, si restul tot ce ar putea avea un apartament obisnuit.

Decid sa o las pe Sara in patul ei si cobor sa iau bagajele. Urc din nou in camera si ii las geamantanul langa cel mai apropiat scaun, apoi ma indrept spre baie. Mi am facut un dus cald. 

OH!? Ce-i asta?

Gasesc o usa si decid sa intru sa vad ce se afla acolo: o camera. 

Propria mea camera.