Sweet Taste | P. Jm - Primul Volum |

☆Capitolul 12☆(editat)

Dupa minute bune, am trecut la Jungkook, lasandu-i pe ceilalti pe mana lui Jojo si Minhyuk.

        -  Multumesc de ajutor!spune fata, zambind catre noi. Daca nu erati aici, nu cred ca terminam nici dupa treizeci de minute!

O iau in brate, iar dupa ma indrept spre canapea, vrand sa ma intind. Simt cum capul imi batea extrem de tare, picioarele ne mai vrand nici ele sa coopereze cu mine. Intrerupandu-mi momentul de relaxare, un baiat saten si cu o voce extrem de groasa vine si mi se adreseaza:

        - Hei, esti bine? Te vad putin nelinistita, isi lasa el capul intr-o parte parand parca neajutorat.

        - Umm, da sunt destul de bine. M-a luat putin ameteala, dar imi va trece... Tu esti ok?spun eu dandu-mi parul pe spate.

        - Vrei ceva de baut? Poate o sa-ti revii mai repede.

Acesta se ridica si apuca o sticla de apa dintre cele pe care le cumparasem inainte sa intru in cladire, desfacand-o.

       - Uite, tine. Este sticla ta acum. Daca mai ai nevoie de ceva vreodata, doar spune-mi. Sunt Taehyung! 

Imi intinde mana in semn de salut. Ii multumesc lui Tae si pret de doua secunde raman cu privirea atintita asupra sticlei. Baiatul cu haina albastra isi pozitioneaza mana pe umarul meu, urmand sa se ridice indepartandu-se de mine si cu toate acestea, si de celelalte persoane aflate in camera. Iese grabit pe usa, disparand total din raza mea vizuala. 

      - Cine a plecat?intreaba cel mai tanar membru.

      - Taehyung...!zice Jimin posibil pierzandu-si calmul.

      -  De ce?rosteste Jungkook amuzandu-se.

      - Nu stiu!! De unde sa le stiu eu pe toate?

Ceilalti membrii impreuna cu Kim Jojo si Minhyuk se opresc din activitatile pe care le aveau, fiind uimiti de reactia blondinului care se uita constant la telefonul sau.

      - De ce tipi la copil? Cu ce ti-a gresit?spune Jin foarte revoltat de reactia celuilalt artist.

Jimin se ridica de pe scaun parasind incaperea, trantind usa dupa el. Toti raman cu privirile atintite spre intrare, nestiind ce era in neregula.

      - Ce Dumnezeu mai are si asta?interogã liderul.

      - Stii ca asa face mai mereu, de ce te miri? Mereu incercam sa aflam ce-l apasa, numai ca nu doreste sa fie inteles! se rescoala Hoseok asezandu-se pe scaun.

      

      - Sara, ai vreo idee de motivul lui de a--

  

      - Nu...N-am mai comunicat cu el dupa ce l-am machiat, spun eu lasandu-mi capul in jos.

      - Lasa-ti asta acum. O sa rezolv eu. Voi duceti-va sus la filmari!

M-am ridicat si am iesit din camera cu ceilalti. M-am apropiat de Jojo, ca un copil care merge la gradinita pentru prima oara, de mana cu mama lui.  

      - Ma bucur ca ai venit!rosteste ea.

      - Si eu ma bucur... 

Jojo se opri si isi pozitiona mana pe crestetul meu.

      - Esti bine?intreba mangaindu-ma usor.

Aleg sa nu-i raspund, nefiind sigura de raspunsul meu. Nici eu nu intelegeam starile prin care treceam, iar intrebarea asta mi se pusese destul de des in perioada asta. 

Ce-i in neregula? De ce mi se pare din ce in ce mai greu sa raspund la cerinta asta?

     - Uite, nu lua in seama reactia varului meu. Mereu e asa. Nu stie sa se stapaneasca in preajma celorlalti, mai ales cand e vorba de necunoscuti. E parca in instinctul lui sa se poarte asa. Sunt zile in care nu comunica cu noi chiar daca ar trebui si zile in care se comporta de parca e cel mai fericit. E destul de greu de inteles... 

      - Ma intreb unde e, ii spun bosumflandu-ma.

      - O fi pe terasa, pe acoperis. De obicei cand e nervos acolo il gasesc, stand singur. As crede ca ala este refugiul lui.  

      - E convenabil daca as vrea sa ma duc sa ma asigur ca-i in regula?

Bruneta da din cap in mod afirmativ, afisand un zambet.

Stiam ca nu s-ar conveni sa ma duc sa vorbesc cu el, avand in vedere reactiile sale. Totusi ceva imi spunea ca as fi putut rezolva suferinta pe care o avea, asa ca decid sa ma indrept catre barbatul blondin.

Fac stanga-mprejur si plec de langa Jojo. Trec de cateva camere si dau de un domn scund cu ochelari. Nestiind cum sa ajung exact in locul descris de prietena mea, hotarasc sa incep o conversatie cu omul de statura mica:

      - Buna ziua, scuzati-ma. Sunt noua si nu prea cunosc cladirea la perfectie. Ma puteti indruma spre terasa?

      - Tocmai ce mi s-a zis sa nu las pe nimeni acolo. Domnul Park are treaba acolo.

      - Um pai, mi s-a informat ca ar trebui sa se prezinte la filmari. 

      - Chiar asa? Ma duc eu.

      - Stati! Nu va deranjati... Ma duc eu. 

      - Bine atunci. Daca mai urci un etaj si faci dreapta, vei gasi doua usi. Intri pe cea pe care scrie terasa.

      - Multumesc domnule!

Il las in urma pe respectivul om si stabilesc sa-i urmez instructiunile. Merg pana ajung la cele doua usi, insa observ ca nu scria nimic pe ele.

Ce ar trebui sa fac acum...?

Ma uit la cele doua si apas pe clanta usii din stanga. Raman nemiscata. Il remarc pe Jimin care statea singur, asa cum a descris Jojo, pe cea mai apropiata banca cu o sticla de soju intr-o mana.  Ma apropi de el, fixandu-l cu privirea.

     - Ce faci aici?

Acesta isi muta privirea din pamant asupra mea. Se ridica usor si-si pune sticla din mana pe banca. Vad cum se apropie de mine si raman nemiscata, pentru a doua oara. Ajunge extrem de aproape de mine si-mi spune:

     - Ohh! Ce ma bucur sa te vad aici! imi spune el soptind, nevrand parca sa afle lumea ca noi ne aflam impreuna, in modul acesta.  De ce nu esti cu el? De ce nu ai plecat dupa el?  De ce taci...?zice el cu jumatate de gura.

     - Care el, Jimin? Despre ce tot indrugi--

Jimin isi plaseaza palma dreapta pe obrazul meu, punandu-si degetul mare pe buzele mele, facandu-ma sa ma opresc din a mai vorbi. In urmatoarele secunde nu mi-am putut controla corpul. Simteam cum m-as fi putut prabusi in orice moment, iar inima parca voia sa scape din mine. Vad cum isi indreapta privirea asupra buzelor mele.

Perspectiva lui Jimin

Vad cum sta si nu spune nimic. E precum o stana de piatra. Am atatea sa-i spun! 

Asa efect mare am asupra ei?

Vad cum isi misca usor buzele, asta facandu-mi sangele sa fiarba. Nu stiu daca e din cauza bauturii pe care am consumat-o, dar nu voi mai amana. Nu mai rezist!

Perspectiva Larei

Observ cum se intinde spre mine, iar in urmatorul moment buzele noastre se ating. 

Poate te intrebi ce as fi putut face in momentul de fata. Pai raspunsul e destul de simplu si ferm. N-aveam cum sa nu-i raspund. Sau da...?

Ii satisfac dorinta, asta facandu-l sa ranjeasca. Il las sa-si croiasca drumul spre un sarut mult mai pasional, punandu-mi mana in parul lui fin. Am simtit un gustul de alcool si de mentol cum nu am mai simtit pana acum. Simteam de asemenea un sentiment de nedescris. Un sentiment pe care nu l-am mai simtit demult. 

 E gresit. Total gresit... De ce continui s-o fac...? De ce continua el?