Sweet Taste | P. Jm - Primul Volum |

☆Capitolul 14☆(editat)

Mergem de 10 minute incontinuu. In masina este o liniste deplina. Nu mai ziceam nimic, soferul nu zicea nici el de asemenea, fiind atent la drum, iar Jimin adormise pe umarul meu.

Nu inteleg ce l-a enervat atat de tare incat a baut asa de mult... Nu ar trebui sa se comporte asa avand in vedere ca este cunoscut in intreaga lume. Parca ar fi un copil mic. 

Gandurile imi zboara la cuvintele rostite de el.

S-a atasat de mine? Pielea mea fina...? Parfumul...? 

Chiar daca Jimin parea a fi dur, eram ferm convinsa ca interiorul lui era mult mai bland. Avea doar nevoie de o alinare. 

Insa care ar fi motivul caracterului sau rece? Oare copilaria sa o fi fost prea dura? Conflictele dintre parinti? Ura? Sau doar simplul fapt ca nu era indragit destul? Era ceva in el. Ceva ce voia sa iasa afara si sa spuna intregii lumi ca nu se simtea bine. Ca floarea care vrea sa simta pentru prima oara gustul ploii calde de vara. 

Dintr-odata gandul imi sare la Fabri Enzo si la scrisoarea de re-ntoarcere. La ce se referea? Oare chiar ii daduse drumul de la inchisoare? N-am avut timp sa ma gandesc la mai mult, deoarece ajunsesem la destinatie.

     -  Park Jimin, trezeste-te, ii soptesc eu incercand sa-l ridic de pe umarul meu. Ai ajuns acasa.

Acesta se ridica usor si se uita pe geam, vrand sa se convinga ca a sosit.

     - Hai sa mergem, zice el somnoros.

Dupa ce am iesit amandoi din masina, soferul plecă.  Am ajuns in fata usii de la intrare, iar atunci vad cum Jimin isi scoate niste chei din buzunar. O rasuceste de cateva ori, iar dupa pasim in casa.

Perspectiva autorului

Dupa spusele lui Kim Jojo, Taehyung incepuse sa fie un pic nelinistit. Chiar daca era o noua persoana in peisaj, i se parea ca Sara este o persoana deosebita. Avea o personalitate aparte. De asemenea, avea o fire blanda. Atunci cand te uitai atent la ea, fata incepea sa se rusineze si sa roseasca. Pe cand Tae statea si se gandea, Namjoon vorbea cu domnul Bang care tocmai ce intrase in incapere.

Perspectiva lui Jo

Vazand cum Namjoon se enerveaza, iar Jin incepea sa se panicheze incetu' cu incetu' fiindca Jimin nu se prezenta la munca, decid sa o sun pe Sara. Dupa cel de al treilea sunet, aceasta raspunse:

Convorbire telefonica:

     - Da?

     - Unde esti? Pentru numele lui Dumnezeu! L-ai gasit?

     - Da, sunt cu el!zice ea in soapta.

     - De ce vorbesti in soapta?spun strambandu-ma in oglinda din fata mea.

     - Fiindca doarme si nu vreau sa-l trezesc. Nici n-ai idee prin ce am trecut!

     - Sara, trebuie sa-l trezesti! Ar fi trebuit sa fie aici de ceva vreme. Nu mai putem sa-l acoperim prea mult timp, asa ca spunei sa se miste mai repede.

     - A baut! Cum crezi ca va putea sa vina? De abia ce se tine pe picioare.

     - Doamne! Ce s-a intamplat? De ce a baut stiind ca n-are voie? Crede ca se duce la doctor degeaba?

     - Si eu am vrut sa stiu motivul, dar a spus ca-mi va spune cand vom ajunge la el acasa...

     - Vai! Nu mai suport! Innebunesc cu el!

     - Imi pare rau, dar sincer nu stiu ce sa fac. Sa-l las sa doarma si sa vin acolo?

     - Trimite-mi o poza cu el sa vad in ce stare e.

Deschid mesageria si vad poza cu Jimin stand intins in pat, cu toata plapuma pe el.

     - Tu mai stii cum sa ajungi aici? Da' chiar asa cu ce ati ajuns acolo?

     - Cu soferul lui. Oricum...nu tin minte drumul.

     - Atunci asteapta acolo. O sa trimit pe cineva dupa tine.

Convorbire telefonica incheiata

Perspectiva Sarei

Inchid apelul si imi mut privirea spre Jimin care dormea cu un plus in brate.

Altul care doarme cu plusurile. Minhyuk s-ar intelege perfect cu el acum ca au ceva in comun. Nu as vrea sa-l las singur asa, dar pana la urma...e adult, nu?

Ma gandeam la cum as putea sa-i las un mesaj pe care sa-l vada cand se trezeste. Ma uit prin camera dupa ceva care mi-ar putea folosi, dar nu gasesc nimic care sa-mi fie de folos. Peste putin timp, realizez ca-si lasase telefonul pe noptiera. I-l iau si deschid notitele. Ii las mesajul, iar dupa ma indrept spre usa casei.