Mitul: Un amărât este condamnat la eternitate deşi nu este încă pregătit să facă pasul decisiv către lumea de dincolo. Ulterior se descoperă pe capacul sicriului zgărieturi cu unghiile, alături de alte semne care arată disperarea “mortului” în încercarea de a evada.
Realitatea: Acest lucru nu numai că s-a întâmplat, dar în trecut cazurile erau alarmant de dese. Pe la sfârşitul secolului 19, William Tebb a încercat să compileze toate cazurile de îngropare prematură şi a reuşit să descopere nu mai puţin de 149. În alte 20 de cazuri, disecţia corpului sau îmbălsămarea lui începuse înainte de a se descoperi că mortul nu e mort pe de-a binelea.
