Capitolul 7 - Katherine

4.3K 326 87
                                    

   Astăzi m-am trezit cu o stare mult mai bună decât ieri. Fericirea copilului meu este mai mult decât vizibilă în prezența bunicilor ei, ceea ce mă face să cred că am luat cea mai bună decizie venind aici.

   Ieri în schimb, am clacat. După discuția pe care am avut-o cu tata, și când în sfârșit începusem să văd o lumină slabă la capătul tunelului, am primit un mesaj de la Kyle care m-a dat complet peste cap.

" Să nu crezi că dacă nu te-am sunat până acum, înseamnă că voi lăsa lucrurile așa. Te voi găsi, Katherine, și te voi distruge!"

   Ochii mi s-au înțesat cu lacrimi și am ieșit din casă cât de repede am putut, pentru a evita să mă întâlnesc cu cineva prin casă. M-am urcat în mașină și am condus până la ferma tatălui meu, unde am putut să mă descarc în liniște. Am plâns și am țipat până am rămas fără puteri.

Mi-e teamă de ce ar face dacă ne-ar găsi. Știu că bănuiește că suntem aici, de aceea trebuie să mă fac cât mai nevăzută. Cel puțin pentru o perioadă. Astăzi voi vorbi cu avocatul din oraș, care este bun prieten cu tata, și voi face toate demersurile pentru a intenta cererea de divorț. Și trebuie să fac și câteva cumpărături, Cassie trebuie să înceapă să mănânce puțin mai sănătos.

— Mamăă, țip eu de pe scări.

— În bucătărie, scumpo! răspunde pe același ton.

— Mami, mami, buni mă învață să fac gogoși, exclamă fericită blondina mea trăgându-mă de mână spre blatul unde erau ingredientele.

Cassie era plină de făină în păr și pe față, în timp ce hainele mamei erau pline de urme albe de pălmuțe. Mă apropii de micul ghemotoc și o strâng în brațe, aproape lăsând-o fără aer.

— Șoricel, mami trebuie să meargă puțin în oraș. Vrei să mergi cu mine sau rămâi aici cu buni?

— Cu buniii, exclamă și aplaudă. Dar să nu fii geloasă, mami, da? Tot pe tine te iubesc cel mai mult, spune ea și îmi dă un pupic pe obraz.

— Și mami te iubește, suflețel. Și nu sunt geloasă, iubita mea, sunt fericită că vrei să rămâi cu buni, îi spun în timp ce îi mângâi chipul blând. Să fii cuminte, da?

— Mami, sunt domnișoară acum. Nu mai fac prostioare, spune și chicotește.

— Atunci, distracție plăcută, le urez celor două care deja păreau nerăbdătoare să scape de mine.

Știu că uneori sunt exagerat de protectivă când vine vorba de Cassie. Dar ea este lumina din întunericul vieții mele, nu aș suporta să i se întâmple ceva. Când era micuță, plângeam și eu de fiecare data când ea plângea. Mi se rupea sufletul să o aud plângând, și aș fi făcut orice să pot lua asupra mea orice durere care o neliniștea.

Nu aș putea trăi fără Cassie. Asta este singura certitudine pe care o am în viață.

Biroul domnului Sloane este exact așa cum mi-l aminteam. Fiind prieten bun cu tata, am petrecut ceva timp în biroul acesta. Domnul Sloane mă îmbrățișează călduros atunci când mă vede, și mă invită să iau loc.

— Katherine, ești neschimbată, draga mea.

— Mulțumesc domnule Sloane, nici la dumneavoastră nu par să fi trecut zece ani. Mă bucur să vă văd.

— Știi că mereu este o plăcere să te văd, dar simt că ai venit aici cu un motiv, spune el schimbându-și tonul într-unul serios.

Aprob din cap și oftez.

În liniștea păduriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum