În liniștea pădurii

Capitolul 35 - Katherine

          Știam că nu ar fi trebuit să mă îmbăt cu apă rece și să cred că totul va fi bine în sfârșit în viața mea. Eram dispusă să acord o șansă relației mele cu Max, și începusem să sper că poate Kyle și-a găsit pe cineva și a decis să își vadă de viață. Dar după ce am deschis plicul, mi-am dat seama că lucrurile nu stăteau deloc așa.

           Zeci de poze se aflau în plic, poze cu mine și Max la fermă, în fața casei mele, și chiar și în pădure, acolo unde credeam că suntem singuri. Poze în care eram îmbrățișați, și chiar și momentul în care ne-am sărutat fusese imortalizat. Am început să tremur și să plâng necontrolat. Nu se poate să mi se întâmple asta! Nu se poate să o pierd pe Cassie!

           Se pare că tot ce am trăit în această perioadă nu a fost nimic mai mult decât liniștea dinaintea furtunii. Iar acum, furtuna are să se dezlănțuie exact în fața mea, trecând ca un uragan prin viața mea și luând tot ce am mai de preț în ea.

Printre lacrimi și suspine i-am trimis un mesaj de adio lui Max. Mi-ar fi plăcut ca viața mea să fi fost una normală, să îl fi întâlnit în alte condiții. Este tot ce mi-am dorit vreodată într-un bărbat. Dar nu pot să risc, deși mă urăsc pentru faptul că m-am jucat cu sentimentele lui. Am fost o nemernică cu el.

Nu înțeleg ce are de gând să facă Kyle cu pozele astea, și de ce mi le-ar fi trimis întâi mie, așa că iau din nou plicul în mână și îl scutur până când din el cade un bilet.

        „ Dragă Kathy,

Știu, e amuzant să te numesc dragă, nu? Se pare că nu ai pierdut deloc timpul. Am știut mereu că ești o curvă, am văzut cum îți fugeau ochii după toți bărbații. Dar chiar așa, să te încurci cu un ciutan, nu mi te-am imaginat. Bănuiesc că îți place carnea fragedă.

Dar nu despre asta voiam să îți scriu. Știi bine că dacă pozele astea ajung în mâinile judecătorului, nu o să o mai vezi pe Cassie vreodată. Dar pentru că încă te iubesc, vreau să îți mai dau o șansă.

Ai exact două zile să te întorci acasă, altfel îți jur că o să distrug tot ce mai rămâne din tine după ce ți-o iau pe Cass.

Cu dragoste, Kyle."

Nu, nu, asta nu se poate întâmpla! De ce naiba am fost atât de proastă încât să îl las pe Max să se apropie de mine? Ce am crezut? Că o pot lua de la capăt, că nenorocitul de Kyle mă va lăsa să fac asta? Că aș putea fi fericită? Am plutit pe un norișor alb și pufos care nu avea nicio șansă de la bun început să reziste furtunii.

Realitatea este dură, iar eu mă simt de parcă aș fi picat din Rai direct în Iad. Nu îmi pot permite ca acele poze să ajungă pe mâna judecătorului, pentru că mi-aș pierde orice șansă de a câștiga custodia fiicei mele. Nu am nicio dovadă împotriva lui, nu pot dovedi că m-a agresat timp de patru ani. Nu am un loc de muncă foarte bine plătit, și nici o casă a mea.

Am obosit. Am obosit să fiu mereu în defensivă, să stau cu teama că aș putea pierde cea mai importantă persoană din viața mea, mai ales știind că tatăl ei nu va putea avea grijă de ea. Îmi este teamă că dacă ar rămâne cu el, ar putea să o abuzeze. Nici nu vreau să mă gândesc la asta. Nu aș putea trăi cu gândul ăsta.

Așadar, tot ce îmi rămâne de făcut este să mă întorc acasă. Urăsc că trebuie să iau decizia asta, dar mai bine să mă bată pe mine, decât pe ea. Eu sunt obișnuită cu asta, deși aș fi sperat să nu mă întorc vreodată în acel coșmar. Dar dacă doar așa o pot proteja pe Cassie, voi îndura. Sunt dispusă să o apăr cu prețul vieții mele.