În liniștea pădurii

Capitolul 9 - Katherine

      Stau în fața biroului domnului Sloane și încerc să îmi fac curaj să intru. Nu am vorbit niciodată cu voce tare despre ceea am trăit în acești ani. Nu pot să nu mă gândesc la cum se va schimba viața mea după asta. Dar atât timp cât Cassie va rămâne lângă mine, nimic nu mă va putea opri să lupt.

      După minute bune îmi fac curaj să bat la ușă, și pătrund în birou dupa ce aud un „intră" din interior.
Îl salut pe domnul Sloane, care mă invită să iau loc pe scaunul din fața lui.

     — Înainte de a începe, vreau să știi că faci ceea ce trebuie. Știu că ai ales să păstrezi tăcerea pentru Cassie, dar niciun copil nu merită să trăiască într-o familie abuzivă. Divorțul este cea mai bună decizie, mă asigură el.

— Tocmai acesta a fost motivul care m-a convins. Faptul că la ultimul episod, Cassie a fost prezentă. Teama din ochii ei m-a făcut să iau pe loc decizia de a îl părăsi.

— Acum, dacă ești pregătită, trebuie să îmi dai mai multe detalii. Oricând vrei să te oprești, o faci, și continuăm luni, îmi mai zice el pe un ton calm.

Printre lacrimi și suspine, am reușit să îi povestesc totul. Prima dată când m-a jignit, prima palmă, prima oară când m-a violat, dar și toate abuzurile psihice la care m-a supus timp de patru ani.

După o oră, mă simt ca și cum o mare piatră a fost înlăturată de pe umerii mei. Nu am știut cât de multă nevoie aveam să vorbesc cu cineva despre asta, până nu m-am descărcat complet în fața cuiva. Când am terminat de povestit, ochii domnului Sloane erau la fel de înlăcrimați ca și ai mei, pe chip putând să îi citesc uimire, milă, dar și durere.

— Kath, nu o să te mint. Nu va fi ușor să obținem custodia lui Cassie, dat fiind faptul că tu nu ai muncit până acum, iar abuzurile nu pot fi dovedite. Dar vom face tot ce ne stă în putere, îți promit, și vom câștiga acest proces.

       — Știți, de fapt, cred că avem un as în mânecă, îi spun. Pe asta se va baza și el, pe faptul că nu voi avea cum să o întrețin pe Cassie. Dar ceea ce nu știe el este că am scris în secret o carte, pe care am reușit să o public, ceea ce mi-a adus niște câștiguri frumușele în cont, adaug eu mândră.

       — Ăsta este într-adevăr un mare avantaj pentru noi. Vom câștiga, Kath, vei vedea!

     După ce stabilim detaliile despre următoarea întâlnire și îi mulțumesc încă o dată avocatului meu, mă urc în mașină și conduc în liniște până la fermă. Mama este plecată împreună cu Cassie într-un oraș vecin, în vizită la câteva rude, și se întorc abia mâine dimineață, așa că mai mult ca sigur tata își va petrece toată ziua la fermă.

      Am nevoie să mă descarc, am nevoie să îmi ocup mintea cu ceva. Faptul că am povestit astăzi tot m-a făcut să retrăiesc fiecare palmă primită.

Ferma în schimb este cea care îmi aduce aminte de copilărie, și de tot ce am învățat de la tata. Datorită lui știu să conduc un tractor, am învățat să mulg vacile și caprele, și chiar să fac brânză. Sunt o fată de la țară, da, dar am primit cea mai bună educație de la părinții mei.

Parchez mașina și cobor, inspirând adânc aerul curat de munte. Îl caut cu privirea pe tatăl meu, pe care îl găsesc exact așa cum mă așteptam, în micuța livadă, îngrijind fiecare pom în parte și fredonând una dintre melodiile atât de cunoscute mie. Mă observă abia după câteva minute, și un zâmbet larg i se așterne pe față.

     — Bună, tată. Mă bucur să văd că păstrezi același obicei. Cireșii tăi sunt cu siguranță cei mai norocoși pomi, îi spun zâmbind.