În liniștea pădurii

Capitolul 26 - Max

          Imediat după ce am ajuns acasă, m-am apucat de noul joc. Chiar sunt curios să văd dacă este atât de bun precum mi-am imaginat. Am câteva ore la dispoziție să fac asta, apoi voi ieși cu Mike și Paul, fiind joi. După ceva timp, sunt întrerupt de sunetul de apel al telefonului, și răspund imediat după ce văd numele apelantului.

— Hei, Max! aud vocea subțire a șatenei. Scuze, deranjez?

— Bună, Alexis. Nu deranjezi, chiar încercam jocul tău, îi răspund.

— Și? Cum ți se pare?

— De fapt, mi se pare chiar foarte bun. După câteva mici modificări, sunt convins că va avea succes pe piață, îi spun sincer.

— Super! Mă bucur să aud asta! zice și apoi face o pauză, timp în care o aud oftând ușor. Știi, de fapt te sunasem din alt motiv. Sper să nu fiu prea îndrăzneață, dar...ce faci în seara asta? Adică, e prima dată când ajung aici și nu prea știu ce e de făcut prin oraș, și mă gândeam...știi tu...poate ai chef de o plimbare sau ceva, o aud bâlbâindu-se, ceea ce mă face să chicotesc și să intervin.

— Păi într-o oră trebuie să mă văd cu prietenii mei, la barul din centru.

— Ah, înțeleg. Bine, păi distracție plăcută și îmi cer scuze dacă am deranjat, o aud spunând cu o voce pierdută.

— Nu m-ai lăsat să termin. Voiam să îți spun că dacă vrei, ne vedem acolo într-o oră. Ești cazată la hotelul din centru bănuiesc, iar barul este chiar peste drum de tine. Dar trebuie să te avertizez, prietenii mei sunt cam bădărani, spun și încep să râd, iar ea mă acompaniază.

— E perfect! Îmi plac bădăranii, răspunde amuzată. Ne vedem acolo, completează apoi închide telefonul.

Las mobilul pe măsuță, apoi mă îndrept zâmbind spre baie. Băieții vor avea o mare surpriză în seara asta! Intru în duș, iar după aproape patruzeci de minute sunt gata îmbrăcat, pregătit să plec de acasă. În tot timpul ăsta trebuie să recunosc că m-am gândit puțin la Alexis. Fata asta îmi dă o stare de bine. Este pozitivă, și plină de energie, și transmite asta prin toți porii. Dacă inima mea nu ar fi deja ocupată, mi-ar fi plăcut să o cunosc mai bine.

Ajung la bar în același timp cu cei doi prieteni ai mei, și ne ocupăm imediat locurile de la bar. Nu ne place niciodată să stăm la masă, preferăm să avem aproape frigiderul de bere și sticla de tequila.

— Mai păstrați un scaun liber, le spun băieților care mă privesc ciudat.

— Ai ceva să ne spui, Maxwell? mă întreabă Paul ridicând o sprânceană.

         — Nu chiar. E doar o cunoștiință, le recunosc. Lucrăm împreună la un joc, așa că o să vă rog să fiți drăguți cu ea, bine?

         — Ea? Cum arată? Câți ani are? întreabă și Mike, iar ochii deja îi sclipesc.

         — Mike, nu vrem să facem impresie proastă, nu? Așa că te rog, fii cuminte! Ah, uite-o că vine, spun, iar privirile celor doi se îndreaptă simultan spre ușa de la intrare, și pot auzi un scâncet venit din partea unuia dintre ei, dar nu știu exact din partea cui.

         Alexis este îmbrăcată într-o rochie neagră, mulată și destul de scurtă, cu niște cizme negre până la genunchi, iar ochii ei strălucesc și parcă luminează toată încăperea, în ciuda nopții de afară. Zâmbește când ajunge în dreptul nostru, iar eu mă ridic de pe scaun pentru a o întâmpina.