În liniștea pădurii

Capitolul 12 - Max

Eram atât de aproape de ea...nu știu când am adormit pe canapea împreună cu Cassie. Ne jucam împreună, și deodată s-a liniștit și mi-a adormit în brațe. M-am întins cu ea pe canapea și în doar câteva minute m-a furat somnul. Blondina s-a lipit atât de tare de mine, și este atât de dulce, încât pur și simplu m-am îndrăgostit de buclele ei blonde și ochișorii ei căprui.

Când am deschis ochii, Katherine era la doar câțiva centimetri de mine. Ochii ei albaștri mă priveau cu căldură, iar felul în care lumina slabă din cameră îi lumina buzele m-a făcut să o iau razna. I-am apucat timid încheietura mâinii și am tras-o mai aproape de mine, încât să o pot atinge. I-am mângâiat fața, și am înghițit în sec când și-a umezit ușor buzele cu limba. Nici nu știu daca este conștientă că a făcut asta.

I-am mângâiat părul blond, apoi i-am cuprins ceafa și i-am adus fața atât de aproape încât frunțile noastre aproape se atingeau. Voiam atât de mult să o sărut, și speram la fel de mult să mă lase să fac asta. Însă chiar înainte să-i acopăr buzele cu ale mele, privirea i s-a întunecat, mi-a înlăturat mâna care o atingea și s-a ridicat nervoasă în picioare.

— Cred că ar trebui să pleci, este târziu, mi-a spus fără să mă privească, apoi s-a îndreptat spre hol, așteptând să ies.

— Iartă-mă, am exagerat, îi șoptesc când ies pe ușă.

— Da, ai exagerat. Noapte bună, Max, îmi răspunde acid și îmi închide ușa în nas.

Tot drumul spre casă m-am gândit la ea și la Cassie. Katherine pare că mereu este tristă, lucru pe care mi l-a confirmat și blondina. În timpul cinei, atunci când nu era atentă, am analizat-o. Ochii ei frumoși sunt plini de durere, și am surprins-o de mai multe ori privind într-un punct fix al camerei.

      Aș vrea să știu ce se întâmplă cu ea. De ce este aici, de ce nu este și soțul ei cu ea, și mai ales dacă doar mi s-a părut că acelei fetițe atât de dulce îi lipsește o prezență paternă în viața ei. Țin minte că atunci când eram mic, pentru că tata nu se juca niciodată de mine, mă agățam de orice bărbat care mă băga puțin în seamă. Trebuie să aflu mai multe despre Katherine.

       Dar de unde? Nu mă pot duce la părinții ei să îi întreb, nu se cuvine. În plus, dacă mă înșel, iar căsnicia ei este una fericită, există o mare șansă să mă fac de rahat. Mătușa Alice ar trebui să știe ceva. Am de gând să o descos mâine dimineață.

Am ajuns acasă, și pentru că mai mult ca sigur nu aș fi putut să adorm prea curând, am făcut un duș și am aprins consola pentru a mai ucide câțiva zombi. Nu mare mi-a fost mirarea când m-am trezit dimineață cu spatele înțepenit, după ce am adormit cu maneta în mână, în fund, pe canapea.

Mă dezmeticesc și ies la plimbarea de dimineață, gândindu-mă la un plan prin care să aflu câte ceva despre Kath. După aproape o oră, nu am nicio idee care să merite să fie transformată într-un plan. Desigur, aș putea pur și simplu să întreb lumea prin oraș ce știe despre ea. Dar cum aș părea dacă aș face asta? Un ciudat. Apoi, aș putea să am răbdare și să sper că mă va lăsa să mă apropii. Dar cine știe cât stă? Dacă pleacă mâine? Nu, nu are cum. Trebuie să o întreb pe Cassie.

       Sunt prins până peste cap în gândurile mele, mă plimb agale pe străzi, și pentru prima dată nu analizez pe nimeni în jurul meu. Dar un fior îmi traversează corpul, iar ochii mi se fixează pe silueta femeii la care mă gândesc neîncetat de câteva zile.

      Parchează mașina la câțiva metri lângă mine, coboară grăbită și intră direct în clădirea din fața ei. Biroul avocatului Sloane. Pentru ce are nevoie de un avocat? Și de ce este mereu așa grăbită atunci când este pe stradă?