Pradă ușoară - FINALIZATĂ

Capitolul 15: La un nou stadiu

Bărbatul dormea cu capul pe umărul îngerului său, strângându-i adomenul în brațe în timp ce ea îi dezmierda părul cu mișcări ușoare. Dormise și ea pentru câteva ore, însă se trezise și rămăsese neclintită, pentru a nu-l trezi pe Stefano. Auzi ușa salonului deschizându-se, iar pe ea intră Livio ce avea 2 pungi în mâini.

— V-am cumpărat câteva haine, nu am știut exact ce mărime purtați, așa că probabil vor fi puțin cam mari, vorbi în șoaptă pentru a nu-l trezi pe șeful său.

— Mulțumesc, îi zise fata zâmbindu-i timid.

Era o imagine delicioasă cu ea și șeful lui, temutul mafiot al clanului Verdi, care în acele clipe dormea agățat de acea fată cât o mână de om, dar pentru care ar fi omorât pe orcine i-ar sta în cale în drumul către ea sau care s-ar atinge de un fir de păr de-al ei.

Rămași din nou singuri în salon, Patrizia simți cum Stefano începe să se trezească, așa că făcu ceea ce îi trecu prima dată prin minte și se prefăcu că doarme. Bărbatul se ridică ușor în capul oaselor, având grijă să nu o miște prea mult și o trase la pieptul lui, dezmierdându-i chipul luminos.

— Știu că nu dormi, îi zise cu o voce gravă și ea își ridică pleoapele.

Ea doar îi zâmbi trist și se ridică din pat, uitându-se la hainele pe care Livio le adusese. Își alesese un hanorac roșu și o pereche de pantaloni negrii și se schimbă în baia din salon, dar nu înainte de aș face un duș relaxant.

Avu surpriza de a-l găsi pe Stefano în picioare și îmbrăcat într-o ținută asemenea ei, având însă o pereche de ochelari de soare fumurii la ochi.

— De ce te-ai ridicat? îl întrebă apropiindu-se de el.

În schimb, bărbatul o prinse de mână și o trase afară din salon după el pe coridor unde fură salutați de toți oamenii acestuia.

— Parcă trebuia să mai stai câteva zile, continuă Patrizia trăgându-și mâna în încercarea de a-l opri, însă el era de neclintit.

O împinse în lift și îi astupă gura cu a lui, ținându-i mâinile strâns în ale sale și fixând-o de peretele din sticlă al ascensorului.

Era una dintre cele mai bune metode să o facă să tacă, cealaltă o putea pune în practică chiar atunci, însă cu siguranță nu avea nici dispoziția necesară si nici nu era momentul potrivit pentru un oral în liftul spitalului.

Înainte să părăsească spitalul îi dădu și ei o pereche de ochelari de soare și ieșiră într-o mare de paparazzi, care le făceau în continuu poze și care aruncau cu întrebări din toate direcțiile. Gărzile de corp ale lui Stefano îi țineau pe vânătorii de povești la distanță, croindu-le celor doi drum printre oamenii cu aparate.

Inima Patriziei se strânse în piept atunci când văzu că mașina se îndreptă către ieșirea din oraș, acolo unde se afla aeroportul privat al mafiotului.

La ce se aștepta? Să se schimbe peste noapte și să o lase să-și trăiască viața, chiar și fără el? Da, ar fi vrut să renunțe la tot ceea ce însemna el și lumea lui, să uite de el și să înceapă o altă viață, dar cum ar putea face asta când el nu-i dă voie nici să iasă din camera de motel?

— Domnule, îl auzi pe Livio vorbind după ce au coborât din mașină, putem discuta între patru ochi? îi zise, iar Stefano aprobă cu o mișcare ușoară din cap și o lăsă pe Patrizia să urce în avion.

Încă nu știa dacă să-l pedepsească pe Livio pentru că i-a încălcat ordinele și a adus-o pe frumoasa lui la Milano sau să-i mulțumească pentru acel lucru. Prezența Patriziei fusese ca un antidot de la un vrăjitor care odată băut îl făcuse să fie de neînvins în fața oricui.

— Credeți că este cel mai bun lucru să o îndepărtați acum, după ce presa va văzut împreună, chiar înainte de aniversarea dumneavoastră și, totodată, înainte de a încheia afacerea cu rușii? Dacă ea ar dispărea acum ar stârni un interes mult mai intens tuturor, inclusiv partenerilor dumneavoastră de afaceri, care s-au obișnuit să vă vadă de fiecare dată cu altă femeie.

— Lasă-mă să sintetizez tot, Livio, vorbi Stefano mai mult decât calm. Îmi zici că ea a devenit acum ținta tuturor, de la paparazzi până la partenerii mei de afaceri, asta după ce tu ai adus-o aici fără voia și știrea mea.

Mafiotul ridică din sprâncene amuzat de cele ce se petreceau.

— Nu știu ce încerci să faci, dar văd că în ultima perioadă ai devenit îngerul păzitor al Patriziei, dar, ce crezi? Un înger nu are nevoie de un altul pentru a o proteja, un înger asemenea ei are nevoie de un diavol și nu de orice diavol, ci de coducătorul acestora, adică de mine, își dezveli dantura perfectă și își așeză o mână pe umărul bărbatului din fața lui. De astăzi tu te ocupi de ea, îi zise cu un zâmbet drăcesc, dacă face vreo prostie vă zbor capul amândurora, îl anunță serios de data asta.

Livio zâmbi oarecum pierdut în urma șefului său. Tocmai trecuse de la stadiul de om principal în afacerile ilegale ale mafiotului, trecuse de la a fi mâna dreaptă a lui Stefano Verdi, de la a face toate treburile legale și ilegale ale acestuia la a fi bona unei puștoaice de 19 ani care îl fermecase pe mafiotul cu sânge rece.