Pradă ușoară - FINALIZATĂ

Capitolul 20: Deja vu

O trase mai aproape de el și își urcă mâinile pe picioarele ei catifelate și lungi, ridicându-i în același timp insesizabil rochia. Depuse săruturi fine deasupra pielii ei fierbinți pe care o mângâia ușor cu buricel le degetelor, scoțând un tors de plăcere atunci când mâinile ei se pierduseră în părul lui mătăsos.

— Vrei să le facem gemenelor un frățior? o întrebă rânjind și atunci când ea se aștepta mai puțin o trase în brațele sale, cu picioarele de-o parte și de alta a trunchiului său.

— Și dacă e tot o frățioară? râse ea și îi sărută gâtul prelung, mușcându-l și făcându-l să-și adâncească degetele mai aprins ca oricând în șoldurile ei.

— Cu atât mai bine, îi răspunse masându-i sânii pe care îi eliberase din strânsoarea sutienului, dar știi că vreau și un băiat, zise ridicându-i rochia peste talie.

— Avem tot timpul din lume, gemu ea atunci când o atinse în punctul de maximă intensitate, iar când să continuie prin stațile cu ecran montante în dormitorul lor care transmiteau ce se aude și se vede în camera gemenelor se auzi un plânset răsunător urmat de un altul la fel de puternic.

Priviră pe monitor și văzură că fetițele erau treze și active, plângând cu atât de multă putere încât Patriziei i se rupse inima în mii de bucățele. Fugise din brațele lui Stefano către camera care se afla în fața celei în care se aflau ei și o luă pe una dintre gemene în brațe, iar pe cealaltă o luă tatăl lor, încercând să le liniștească. Avuseseră nevoie de mai bine de o oră pentru a le adormi din nou pe fete și când se întoarseră în dormitor, căzură amândoi extenuați în pat.

— Se pare că amânăm puțin următorul bebe, zise Stefano și căscă prelung, trăgând-o pe Patrizia în brațele sale.

*

Stefano își petrecea seara în cazinoul său din inima orașului Milano, locul în care începuse totul, în care se întâlnise pentru prima oară cu frumoasa sa logodnică. Trecuseră doi ani de atunci și imaginea ei în acea rochie albă, simplă, dar care arăta atât de special pe trupul ei era mai vie ca oricând în mintea lui. Și brusc își ridică ochii spre intrarea principală doar pentru a avea un deja vu de proporții atunci când văzu intrând în sală o fată tânără, în jur de 20 de ani, îmbrăcată într-o rochie albă la care accesorizase o geantă albastră, asemenea Patriziei.

Se înecă cu alcoolul și avea o privire de prădător îndreptată spre fata care se așezase la bar.

— Ești bine? îl auzi pe Tamis vorbind și preț de o clipă privirea îi urcă spre Livio, care devenise dupăt trădarea sa doar una dintre gărzile sale de corp, își pierduse locul în mafia lui.

L-ar fi omorât, căci din mafie se pleacă doar cu picioarele înainte, însă îl lăsase în viață și îi dăduse un nou loc de muncă doar de dragul iubitei sale, care îl implorase să nu-i ia viața.

Fostul său om de încredere văzuse la rându-i fata care intrase în cazino și avu același sentiment de parcă se întorsese în timp, având-o pe o Patrizia speriată de locul în care ajunsese în raza sa vizuală.

Stefano își luă paharul și merse la fel de impunător spre bar, cerându-i barmanului o apă cu lămâie. Își simțea capul cum bubuie și voia să ajungă cât mai rapid acasă la fetele sale, însă nu-și dorea să fie într-o asemenea stare, trebuia să-și revină mai ales că nici nu băuse mult.

— Apă? auzi glasul femeii de lângă el și atunci fu convins că în afară de îmbrăcăminte și o oarecare asemănare fizică nu există nimic la fel între ea și Patrizia. De ce doar apă? continuă femeia sau fata, nici nu îi păsa ce e, nu îi analizase fața, căci glasul ei pițigăiat și care încerca să pară dulce îi provoca o migrenă.

— Nu am bani de altceva, îi răspunse la fel de plictisit și agasat de prezența ei.

— Ceasul de la mâna ta costă cât un apartament în Paris și spui că nu ai bani? continuă să se bage în seamă, deși el nici nu o privise, însă se întoarse spre ea cu o privire amuzată și zeflemitoare atunci când îi auzi cuvintele.

— Să înțeleg că ești vânzătoare de ceasuri și apartamente odată ce cunoști marca ceasului meu și prețurile? o luă peste picior și văzu cum se înroși de nervi. Sergiu, e din partea casei tot ce consumă domnișoara, îi zise barmanului și ieși din cazino, lăsând-o pe femeie la fel de enervată pe scaunul ei.  

În alte cazuri, plătea consumația unei fete doar dacă apoi ajungea cu ea într-o cameră de hotel, pentru a părea cât mai galant, pentru a le prosti pe îndelete mai bine zis, însă pentru tipa în rochie albă făcuse acel gest doar pentru a o enerva și mai rău și nicidecum pentru a-i arăta că poate arunca cu banii sau că este proprietarul cazinoului. Nicidecum. Era clar de la o poștă că femeia știa cine este el, nu avea nevoie să demonstreze nimic nimănui, mai ales unei pipițe în căutare de bărbați cu bani.

Ajunse la conac târziu în noapte și avuse o surpriză plăcută și o imagine superbă atunci când o găsi pe Patrizia dormind cu gemenele în patul mare din dormitorul lor matrimonial. Ea dormea spre margine, iar pe cealaltă parte, unde era locul lui, erau puse perne, multe perne, ca fetițele să nu cadă din pat și nici nu aveau cum să o facă, deoarece îngerașul lui care îi dăruise două comori superbe nu se odihnea deloc în ultima perioadă. Tresărea din somn la orice mic zgomot, stătea cu ochii doar în monitorul prin care vedea ce se întâmplă în camera gemenelor, mergea din jumătate în jumătate de oră la ele și era clar că orice mișcare a vreuneia dintre ele ar fi alarmat-o și, dacă ar fi fost să se întâmple ceva, ar fi acționat imediat.

Abia apucă să pună un picior în dormitor că Patrizia și reacționă, ridicându-se ușor de lângă fetițe.

— Stefano? murmură cu glasul ușor adormit și răgușit.

— Dormi, iubito, o să vin și eu imediat, îi șopti și îi mângâie părul, sărutând-o pe frunte.

Se schimbă și se reîntoarse în dormitor, dând pernele la o parte și ocupându-și locul lângă micuța lui Caprice, care dormea liniștită, dar care era un mic diavol atunci când era trează.

N/A1: Vreau să vă anunț că ne apropiem de final și cu povestea aceasta, încă nu am un final exact stabilit și nici ce se va întâmpla de aici înainte cu precizie, știu doar că vor fi undeva la 30 de capitole, da, sună de parcă ar mai fi mult până acolo, dar de fapt nu este.

În altă ordine de idei, pregătesc și volumul 2, am deja personajele pregătite și povestea în sine conturată în minte, probabil o voi publica zilele acestea după ce va fi descrierea gata și voi posta la ea după ce o să termin acest volum.

N/A2: Am postat o nouă poveste, Sânge de vagabond, vă aștept și acolo să aruncați o privire.