Pradă ușoară - FINALIZATĂ

Capitolul 13: Ești ca și moartă

Deși ura asta, Stefano avea dreptate, iar ea rămăsese făra cuvinte în timp ce îl privea. Corpul lui lipit de al ei îi transmitea o stare de neliniște pe care și el o resimțea, așa că își lăsă mâna să alunece pe gâtul ei fin și să urce apoi spre buzele pline pe care le mângâie ușor.

— Te doresc atât de mult, îi șopti împotriva gurii înainte să o sărute cu patimă.

Simți cum fata își ridică una dintre mâini pentru a-l lovi peste obraz, însă i-o prinse foarte ușor și își continuă sărutul.

— Nu mă face să devin brutal cu tine, mârâi enervat strângând-o de încheietură.

— N-ar fi prima oară, completă ea cu un amuzament negru.

Nu era amuzată de acele amintiri cu el profitând de trupul ei, care îi inavadaseră mintea, era un râs nervos.

— Crede-mă, iubire, ceea ce ai pățit tu ar trebui să consideri o binecuvântare. Cei ca tine, intrușii, oamenii sub acoperire, indiferent de cine sunt trimiși pentru a colecta date despre mine, primesc un glonț în frunte nu o noapte de sex, replică îmbrățișându-i talia cu un braț.

— Poate că aș fi preferat glonțul, mormăi ea.

— Asta se poate rezolva oricând, angelo, îi spuse și scoase de la spatele pantalonilor un pistol negru pe care i-l așeză la tâmplă.

— Nu, zise învinsă, nu e corect atât timp cât..., nu putu să vorbească despre noaptea aceea, încă era marcată de tot ce se întâmplase atunci.

O tristețe fără margini se așeză peste chipul ei frumos, iar Stefano își așeză arma înapoi și o luă de mână, trăgând-o după el pe scările ce duceau în grădina conacului.

— Nu merg nicăieri cu tine, se opri speriată în drum, refuzând să mai continue să meargă.

Nici măcar nu-l întreba unde voia să o ducă, deoarece nu avea oricum noimă. O putea duce și în Rai, oricum n-ar fi vrut să meargă cu el, sau cel puțin așa se mințea.

Bărbatul își dădu ochii peste cap și o ridică pe umărul lui. Ar fi trebuit să facă asta de când o văzuse în sală, însă erau prezente prea multe persoane influente și, deși nu l-ar fi criticat pentru că toți știu că, atunci când Stefano Verdi vrea ceva, ia acel ceva fără să se gândească de două ori, a ținut să păstreze desfășurarea în condiții normale, deoarece știa oricum că avea să-și ia îngerul cu el. Se reîntâlniseră după 2 luni și clar nu avea să o lase să-i scape atât de ușor.

*

— Mi-ai lipsit al dracului de mult, îi zise trântind-o în patul din camera de hotel și aruncându-și sacoul pe unde apuca.

Ea se ridică ușor de pe salteaua moale, așezându-și câteva fire de păr și înghiți în sec înainte să-i răspundă:

— Vrei să spui că trupul meu ți-a lipsit.

Primi în schimb o încruntătură urâtă, însă niciun alt cuvânt.

Stefano se dezbrăcă de cămașă cu mișcări de felină, eliberând-o mai apoi pe frumoasa sa de rochia roz pal pe care o purta. Mâinile lui îi cutreierau întregul trup, iar palmele ei nu se lăsară mai prejos atunci când începu să și le urce ușor pe pieptul lui puternic. Își lăsă mâinile spre cureau pantalonilor săi, desfăcând-o doar ca mai apoi să nu apuce să reacționeze atunci când o trânti înapoi în pat, luându-i trupul între picioarele sale.

Îi strânse încheieturile în palme deasupra capului înainte să o penetreze în timp ce ea își ținea capul în dreptul urechii lui.

Fiecare geamăt de-al ei care se desprindea de pe buzele ei rozalii, pe care i le mușcase până văzu cum din cea de jos începe să se prelingă sânge, îi încânta auzul și îl făcea să se înfigă și mai adânc în trupul ei.

— Stefano, gemu ea prelung și își trase unghiile de-a lungul spatelui bronzat al mafiotului, mușcându-i lobul urechii și făcându-l să mârâie.

De ce se simțea atât de bine cel mai mare rău al vieții ei?

Patrizia fu prima care ajunsese la orgasm și mafiotul se eliberă pe stomacul ei ce se ridica ușor în sus și în jos.

Se dădu jos din pat pentru a merge să se curățe în timp ce Stefano fuma o țigară pe balcon și simți aburii fierbinți ai apei cum îi destind pielea. Câteva clipe mai târziu ușile cabinei de duș fură din nou deschise, conturând imaginea impunătoare a bărbatului gol prin stropii de apă ce umpluseră cabina mare.

Rânji pervers înainte să-i strângă o fesă în palmă și să o sărute în stilul său caracteristic, demențial și înflăcărat, lipind-o cu spatel-i gol de peretele rece din marmură al băii.

— Mâine o să plec, îi șopti întorcând-o cu spatele la el și aplecând-o ușor, iar ea se sprijini de perete.

Îi prinse șoldurile și se afundă din nou în interiorul ei, lăsând urme adânci pe șoldurile ei catifelate.

— Vreau să vin cu tine, gemu ea atunci când îi prinse un sân în palmă.

Trebuia să-și încerce norocul pentru a scăpa din acel oraș rupt de lume.

— Da, tu vei veni cu mine, dar nu la Milano, ci înapoi în Prizzi, iubire, îi răspunse.

— De ce faci asta? se smuci de sub atingerea lui, oprind apa și întorcându-se spre el. De ce nu mă lași să mă întorc acasă?

La dracu cu el și lumea lui! Răsunau gândurile Patriziei. Îi cedase din nou, doar ca la final să o arunce înapoi în groapa ei mizeră. De fapt, își făcuse singură tot acelea, la ce se aștepta, ca după ce i-a tras-o să șteargă tot cu buretele, că ea fusese un spion al serviciilor secrete și că i-a promis că nu o va mai căuta niciodată după ce ea alesese acel lucru și să se reîntoarcă în Milano împreună și să-și continuie jocul de-a amanții?

Dacă ar fi vrut ca lucrurile să decurgă astfel, ar fi ales de la început varianta de a rămâne cu el, fără a mai fi nevoită să fugă prin pădure și să-l reîntălească apoi în acea cabană din inima pădurii.

— Tu nu mai ai casă, Patrizia, mârâi spre ea, ar trebui să-mi mulțumești că ți-am oferit o viață nou lipsită de griji.

— Poate că nu voiam o viață nouă, strigă spre el.

— Nu ți-am cerut vreodată părerea, îi zise nonșalant ieșind din duș, și oh, cât despre vieți noi și vechi, succes în a o găsi pe cea veche, căci tu, iubire, nu mai figurezi în niciun document, în nicio evidență a autorităților, ești ca și moartă, rânji diavolește înainte să părăsească baia și să o lase înmărmurită în mijlocul dușului.