Pradă ușoară - FINALIZATĂ

Capitolul 9: Nu-mi forța mâna

Luce o duse pe fată la cabana sa din inima pădurii, lăsând-o în grija unei servitoare. Spre seară, după ce aceasta se trezi dintr-un somn lung, bărbatul bătu la ușa camerei ei și după ce primi permisiunea să intre trecu pragul încăperii, găsind-o pe fată stând pe marginea patului.

— Cum ești? o întrebă așezându-se lângă ea.

— Bine, îi răspunse șters cu același iz de durere în glas.

Luce încuvință din cap, dându-și seama că ea nu-și dorește să discute.

— Care este numele tău? simțea o apăsare imensă pe creier ce îl îndemna să-i afle numele.

— Patrizia, zise, dar al tău? îl întrebă din politețe.

— Luce, îi spuse el simplu. Uite, Patrizia, începu, poți rămâne aici cât dorești, nu-ți cer nimic și nici nu am vreun interes, vreau doar să te ajut, atât. Nu am să te întreb ce ai pățit și nici tu nu trebuie să te simți datoare să-mi dai mie explicații, îi vorbi bărbatul așezându-și frațește mâna pe umărul ei.

Timp de 2 zile Patrizia a rămas permanent în acea cameră, însă în a 3 a seară se decisese să coboare la cină. Îl găsi la masa mare din camera ai cărei pereți erau acoperiți de trofee de vânătoare pe Luce, stând singur și savurând un pahar de vin roșu. Îi zâmbi atunci când o văzu și o invită să se așeze lângă el.

Pe la jumătatea cinei, Patrizia îi zise:

— Îți sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce ai făcut pentru mine, însă cred că a venit vremea să plec, nu pot rămâne aici la nesfârșit.

Ba da, poți, își zise Luce în gând, prezența ta aici este ca o oază în mijlocul deșertului. Bărbatul, deși însurat de aproape doi ani, se gândea continuu la frumoasa pe care o salvase din pădure. Ar fi trebuit să se întoarcă de ieri la soția sa care îl aștepta acasă la Roma, însă își prelungise șederea pentru încă câteva zile pe motiv că ar avea niște afaceri.

La finalul cinei, fata vru să se întoarcă în cameră, însă Luce o prinse ușor de mână și îi spuse:

— Rămâi, dacă tot ai să pleci mâine, să bem împreună un prim și ultim pahar de vin, îi zâmbi ușor, iar Patrizia îi întoarse gestul.

Se așezară pe jos pe o blană albă și mare în fața șemineului în care lemnele ardeau și turnă vin în 2 pahare. Deși Patrizia nu obișnuia să consume alcool, luă o gură mică din băutură doar pentru a-i face pe plac bărbatului ce o găzduise câteva zile. Minute mai târziu, lucrurile luară o altă întorsătură. Luce se apropia de chipul ei în lumina pală a flăcărilor din șemineu, însă când vru să o sărute Patrizia se retrase.

— Iartă-mă, eu doar..., încercă să se scuze, dar de fapt nu îi părea cu adevărat rău.

Voise să-i guste buzele cu aromă de vin, voia chiar mai mult de la ea, însă era clar că nu avea să obțină absolut nimic.

Crezuse că Luce este diferit, însă îi dovedise că și el dorește același lucru ca și restul bărbaților, să i-o tragă și apoi să uite de existența ei.

Ușa dublă de la intrare fu deschisă, iar Stefano Verdi înaintă spre camera mare unde îl găsi pe Luce la masă cu o sticlă de alcool. Flăcările din privirea mafiotului și expresia diabolică îl făceau să pară ca desprins dintr-un basm în care diavolul îți bate la ușă deghizat în tot ceea ce ți-ai dorit vreidată să fii sau să ai.

— Verișoare, zise Stefano în derâdere și se așeză la masă.

— Cu ce ocazie mă vizitezi? întrebă Luce cu privirea neutră.

— Am vrut doar să mă conving că ceea ce mi-au spus oamenii mei este adevărat, că ții aici o fată pe care ai găsit-o în pădure și din cauza căreia refuzi să-ți închei vacanța pentru vânătoare și să te întorci la verișoara mea la Roma, îi răspunse. Și judecând după expresia ta pare că lucrurile sunt adevărate.

— Nu! exlcamă Luce. Dacă Stefano ar găsi-o pe Patrizia în cabana lui ar fi terminat, căci ține foarte mult la verișoara lui și l-a amenințat în nenumărate rânduri că, dacă o înșeală, îi ia gâtul. Sunt doar niște aberații, într-adevăr, am văzut o fată fugind prin pădure, dar nu am adus-o aici, continuă să mintă.

Stefano își dădu ochii peste cap enervat și mârâi spre Luce, aplecându-se peste masa și privindu-l cu ochii aceia prin care se vedea iadul.

— Ascultă, vere, scuipă cuvintele, nu încerca să vinzi castraveți grădinarului și să mă minți în față. Îți dau 5 minute să dispari complet de aici. Avionul meu privat te așteaptă pentru a te duce la Roma, oamenii mei sunt afară și te vor conduce la aeroport. Nu-mi forța mâna mai mult decât ai făcut-o deja și șterge-o până nu mă răzgândesc și îți ofer ceea ce meriți pentru că ai vrut să-ți înșeli soția.

Luce nu mai stătu pe gânduri o secundă atunci cand auzi tonul furios si poruncitor al mafiotului.

Stefano rânji. Era singur cu frumoasa lui într-o cabană din inima pădurii. Poruncise chiar și servitorilor să se care pentru a fi doar el și îngerul său.