Pradă ușoară - FINALIZATĂ

Capitolul 5: Abia prima seară

Tot părul îi era împrăștiat pe masa mare din camera de hotel, aceeași cameră de hotel din prima seară în care îl întâlnise, și nu numai, pe Stefano. Mafiotul continua să o penetreze, ținând-o de șolduri cu putere, înfigându-și degetele în carnea fragedă a acestora. Ajunseseră în camera de hotel în urmă cu ceva timp, fapt care o lăsase pe Patrizia surprinsă. Se aștepta ca după partida din mașină să o lase să plece, dar se trezi în parcarea subterană a hotelului, iar mai apoi în acea camera in care totul era la fel ca in urma cu 3 saptamani.

Patul nu era făcut, așternuturile purtau amintirea pasiunii dintre ei ce le arsese trupurile in noaptea aceea, iar banii pe care Stefano îi lăsase pe noptieră erau in continuare acolo, nu-i luase. Toate aceastea îi transmiteau că Stefano ceruse să nu se facă ordine în camera respectivă, căci totul era așa cum le lăsase ea înainte de a părăsi camera de hotel în care el o lăsase să plângă.

Mafiotul gemu prelung și se eliberă în ea, aplecându-se apoi deasupra ei și sărutând-o pasional și amețitor pe buze. Se depărtă de ea și își căută portofelul, lăsându-i din nou o bancnotă de 500 de euro pe masă, fapt care făcu ca tot trupul Patriziei să se cutremure. Nu voia ca experiența din acea seară să se repete, nu voia să mai rămână acolo și să plângă, căutând alinare în lacrimile care nu făceau decât să o rănească mai mult.

— I-ai, spuse în timp ce se îmbrăca, iar ea îi urma gestul, nevrând să mai rămână ca data trecută în cameră, știu că ai nevoie de ei, continuă atunci când o văzu îndreptându-se spre ușă și o prinse de braț, strângând-o si oprind-o din a mai înainta. Patrizia, nu începe jocuri pe care nu ești capabilă să le duci la capăt, mârâi în urechea ei, haide, te duc acasă, continuă luând-o de încheietură și trăgând-o spre parcarea subterană.

Scoase o cheie din buzunar si deschise o masina neagra si mare, un jeep, deschizându-i portiera si lasând-o să urce. Ocupă locul șoferului și demară, cerându-i adresa, deși o știa, ea nu trebuia să afle asta. În câteva minute se aflau în fața blocului fetei, iar ea vru să coboare fără a-i mai adresa vreun cuvant, făcea pe supărata doar ca el să o împace, să se reîntâlnească și să aibă șansa de aș pune planul în aplicare.

Stefano blocă ușile, oprindu-i din nou mișcările și o trase spre el, privind-o cu furie în ochi. Ifosele ei de copil îl enervau deja, el nu avea nevoie de așa ceva, nu avea chef, timp și nici vârsta la care să joace astfel de jocuri și să accepte astfel de prostii copilărești, frumoasa lui trebuia să învețe cum să se poarte dacă vrea să stea prin preajma lui, sau, mai bine zis, să o învețe cum să se poarte.

— Patrizia, îi rosti numele cu dinții încleștați, termină cu prostiile și nu fă degeaba pe supărata, îi spuse smucind-o spre el și cuprinzâdu-i bărbia în palma sa.

— Chiar crezi că m-am supărat degeaba? își jucă în continuare cartea. Chiar crezi asta? aproape țipa atât de teatral încât se uimea și pe ea. Cum ai vrea să reacționez atunci când, după ce îți termini treburile cu mine, îmi arunci o bacnotă pe masă la fel ca unei curve pe care ai luat-o de pe marginea drumului? continuă smucindu-se din mâna sa și privindu-l cu o durere reală în ochi.

O durea situația în care ajunsese, o durea să fie tratată asemenea unei femei ușoare și putea schimba asta, putea influența viitorul doar continuând acel joc în care fusese prinsă încă de la început, chiar dacă nu realizase. Voia să-l facă pe Stefano dependent de ea, să o dorească noapte și zi, să o caute în orice femeie pe care o întâlnește, iar ea să-i ofere doar indiferență, ca mai apoi să-l arunce în spatele gratiilor, acolo unde îi este locul.

— Dacă te-aș fi considerat o curvă ieftină nu ai mai fi fost a doua oară în patul meu și clar nu te-ai mai fi aflat acum în mașina mea, o sărută apăsat pe buze, ținând-o cu mâinile de cap, iar Patrizia zâmbi în gândul ei.

Planul mergea din ce in ce mai bine, și era abia prima seară. Deși momentan nu avea nicio informație pe care ar putea să o valorifice, nicio pistă care să o conducă spre ceea ce ea urmărea, știa că trebuie mai întâi să așeze totul, să-l înnebunească, să-l facă să aibă încredere în ea și abia apoi va putea începe să colecteze detalii care să-l înfunde pe mafiot.

Coborî într-un final din mașina lui și abia după ce intră în scara blocului auzi mașina demarând. Urcă în apartamentul său și se trânti pe canapea, trecându-și mâinile prin păr și oftând puternic.

— În ce m-am băgat? vorbi de una singură și își închise ochii, rememorând toate cele întâmplate de când îl întâlnise pe Stefano Verdi.