"SBB: Painted in gray" - Jeon Jungkook

Capitolul 1

Clasa a XI-a pare a fi, pe departe, grea. Acum doi ani, totul părea că va prinde o culoare deschisă. Viața avea, în general, o nuanță de roz, uneori mai poluată, alte ori ieșea din context. Dar s-a schimbat după ce am trecut clasa a X-a.

Poate m-am schimbat eu. îmi tot repet de la începutul anului școlar.

La început, toți au avut intenții bune, pentru că eram fata nouă, însă cu timpul, au început să fie... de plastic.

Mișun prin pat și gândesc continuu  "continuare". Totuși, nu sunt batjocorită. Cuvântul meu, nu prea des folosit în acesta privință, poate lua și sensul răspunsului. Am ajuns să cunosc persoana după ochi, căci aceștia nu pot minți niciodată. Dar, băiatul căruia îi cunosc privirea, însă mă lasă fără argument, este și primul pe care l-am văzut. Ceva îmi spune că mintea mea înnebunește lângă el, in sensul de fapte. Cred că pe undeva în viitor, are sa fie ceva special cu el. De obicei, îi evit privirea deși este mereu, neatentă, în spatele meu. Iar pe a prietenului lui cel mai bun, nu o înțeleg. Ar fi și prima pe care nu o pot desluși.

Telefonul meu devine agitat, vibrând, când statea atât de liniștit pe noptieră.

Yuri:
Mina... iar m-am certat cu el...

Yuri de cea mai bună prietenă a mea de când m-am mutat. E singura persoană care nu-și schimbă expresia când mă vede, ceea ce poate reprezenta și un lucru rău. Are probleme cu iubitul ei. Se află într-o perioadă mai dificilă, plină de certuri. De când au început să se culce împreună, aproape plânge în fiecare noapte.

Eu:
Ce s-a întâmplat?

Yuri:
Mi-a spus că sunt prea băgăreață... Am vrut doar să-l iau în brațe și să-i spun că-l iubesc...

Eu:
Nu e un om de încredere, Yuri. Nu de nivelul de iubire pe care ți-l dorești. Ți-am mai spus.

Știu că mesajul meu o va răni mai tare, dar mai bine îi deschid ochii cât mai mult acum până nu o va lua razna.

Sunt împreună de un an. La început, relația părea ceva minunat, splendid, până acum câteva luni. El a devenit mai rece iar ea a început să îi simtă lipsa. Nu ar fi o tragedie cumplită, ci doar prea mult suflet pus într-o persoană cu o vârstă mai mare decât ea.

Yuri:
Știu ce urmează să îmi spui, dar nu pot! Nu pot să mă opresc din a-l iubi...

Eu:
Te-ai atașat prea mult de el... Revino-ți și încearcă să treci peste. Nu cred că lui îi va păsa prea curând... Ți-o spun din experiența, Yuri și pentru că ești prietena mea. Altfel nu aș vorbi așa de el.

Yuri:
O să încerc... Mersi Mina! Că ești aici!

Eu:
Pentru puțin.

Îmi închid telefonul și îl pun înapoi, cu grija de a-l pune pun pe silence. Mă ridic și merg la ușa fratelui meu care fusese deja deschisă. Bat în ea doar pentru a-l atenționa că sunt aici.

Cumva, mă simt nevoită să fac asta.

"Ce e?" îmi spune el fără niciun interes.

"Cât mai ai de gând să îți bați joc de Yuri?" îl întreb așteptând o explicație.

"Nu îmi bat joc de ea." îmi răspunde sec.

"A vrut să-ți spună că te iubește și ai respins-o." ii răspund.