"SBB: Painted in gray" - Jeon Jungkook

Capitolul 2

Jungkook a apărut pe la jumătatea orei, fiind mai mult calm decât agitat. În locul lui, cred că m-ar lua dererea de cap. Acesta se uită la mine, iar eu înghit în sec. Vine spre mine și îi face semn lui Yuri să plece. Îi apuc mâna, în semn să rămână, iar ea doar mă părăsește foarte bine dispusã. Yuri se așează cu Taehyung în bancă ce trebuia să fie colegul lui Jungkook, dar ca prin magie, nu mai e! Jungkook își scoate un caiet împreună cu un pix din ghiozdan. Le pune pe bancă și își îndreaptă atenția asupra mea, punându-și o mână pe bancă și sprijinindu-și capul de ea. Eu mă întorc cu spatele la el deși profesoara e în direcția opusă. Încerc să îmi revin și să mă calmez, inspirând si expirând de mai multe ori. Îmi fac curaj și mă întorc cu fața la el iar atunci instantaneu pronunțã "Bau" din glasul lui . Nu am făcut un atac de panică, dar nici mult nu mai aveam. Jungkook chicotește mulțumit și se întoarce către profesoară. Mă uit la Yuri, dezertor, înnebunind încetul cu încetul.

De când m-am mutat, din prima zi, eu și Jungkook nu am prea vorbit. Doar am făcut cunoștință și se mai întâmplă să vorbim atunci când se ia de alte persoane, uneori cu motiv, alteori fãrã. Nu am purtat vreodata o discuție care să țină mai mult de jumătate de ora, doar atunci când eram amândoi chemați la Director.

Cred că stă cu mine doar pentru a mă intimida. Agh! Nu știam cã este atât de rãzbunãtor.

Încerc să mă concentrez la oră, dar nu sunt lăsată de ticăitul pixului colegului meu de bancă. Îl tot apasă și scoate acel sunet enervant.

"Poți, te rog, să te oprești?" îi spun în șoaptă dar apăsat oarecum.

Se uită la mine și se lasă pe spătarul scaunului, oprindu-se. Mă uit înapoi la tablă, iar el pune pixul lângă urechea mea și-l apasã. Îmi pun capul pe bancă, complet enervată, fără gramul de speranțã necesar, iar el doar râde. Așazã pixul aleatoriu pe masă și nu mai scoate un sunet până la sfârșitul orei. Diriginta ne oprește pe toți cu un minut dupã ce s-a sunat de pauzã, ceea ce înseamnã cã trebuie sã mai aștept pânã o bat pe Yuri la cap.

"Vreau că toată lumea să îmi prezinte un proiect cu tema 'Violența într-o instituție' și să mi-l prezentați săptămâna viitoare." după care, aceasta pleacã.

Jungkook își ia ghiozdanul și pleacã iar Yuri apare ca o floare în fața bãncii mele.

"Tu, nebună mica! M-ai lăsat singură!" exclam eu.

"Nu ai fost singură, ai stat cu Jungkook. Mulțumește-mi." spune mândra.

"Să-ți mulțumesc pentru ce?! Că m-a enervat toată ora?" încerc sã ironizez situația..

"Hehe! Te place." îmi zâmbește până la urechi, arãtându-și punctul forte, simțul pe care îl numesc "telenovelã".

Nu îi bag în seamă vorbele și îmi văd de treaba mea. Stomacul meu începe să se facă auzit prin niște sunete imposibile de tradus, însã mesajul se înțelege. Din cauza scandalului de pe hol, am ratat prânzul.

"Ar trebui să mănânci." îmi spune Yuri, fiind serioasã pentru prima datã pe ziua aceasta.

"Acum nu mai am ce face." îi răspund.

"Trimite-l pe Jungkook la magazin." spune special pentru a mă enerva.

"Mă crezi că am tupeu?" încerc sã par cã am atitudine.

"Hai să te vãd!" zâmbește.

Jungkook revine în clasă fără ghiozdan și se duce la colegii lui. Cumva, acum îmi iese în ochi mult mai ușor și devine din ce în ce mai greu sã-l ignor.