Intram in casa iar Mina se descalta si se arunca ma canapea. Chicotesc si merg in spatele ei si o gadil putin. Ma uit prin casa si realizez ca asta poate fi ultima data cand o sa fiu aici...
Telefonul imi vibreaza din nou si doar il deschid.
Mama:
In momentul acesta, vii acasa!!!
Îmi inchid telefonul si il pun pe masuta mica de cafea. Merg in bucatarie si iau o sticla cu apa apoi merg inapoi la Mina.
"Jeon, poti ramane in seara asta?..." ma intreaba ea timida uitandu-se prin casa iar eu chicotesc si o iau in brate.
"Bineinteles ca pot!" spun iar aceasta zambeste larg.
E deja destul de tarziu avand in vedere ca am plecat din Daegu dupa-amiaza. E ora 21:54.
"Iti este foame?" o intreb iar ea da dezaprobator din cap. "Atunci hai sa dormim, e destul de tarziu iar in ultimele zile ti s-au intamplat multe" ii spun.
Se ridica de pe canapea si imi face semn ca ii e frica sa urce prima sus. Chicotesc si urc eu primul aprinzand luminile. Ma uit pe hol dar nu este nimeni, bineinteles, asa ca ma uit la Mina si imi intind mana spre ea. Aceasta o prinde si vine cu mine.
"Imi permiti?" o intreb ranjind.
"Sa ce?" intreaba ea curioasa.
O ridic in bratele mele si ma arunc in pat cu ea in brate, lovindu-ne unul de celalalt. Radem amandoi.
"Jungkoook!" spune aceasta iar eu continui sa rad.
✵
(Perspectiva Minei)
Jungkook ma tine in brate de ceva timp. Stau cu capul pe pieptul lui si ii aud inima batand. E atat de bine!
Ar trebui sa il anunt despre mutatul in Daegu...
"Jungkook?..." spun iar el isi deschide ochii.
"Da?" imi spune si incepe sa se joace in parul meu.
"Mama mi-a propus sa ma mut cu ea... in Daegu..." ii spun cu un nod in gat.
"Ohh... Pleci maine?..." ma intreaba incet iar eu dau aprobator din cap.
Mi se rupe sufletul cand il aud vorbind atat de incet, fiind trist.
"De fapt... si mama m-a... pedepsit" spune acesta si el abtindandu-se parca din a plange.
"Cum?" il intreb speriata.
"O sa ma mut la tata... si de la acest liceu... ma pune sa uit de..." nu continua fraza si ma ia in brate strans incercand sa nu planga.
Eu nu pot sa nu plang... a-adica... el o sa uite de mine?... De fiecare moment si imbratisare... E-eu...
Il strang tare in brate incepand sa plang.
"Asta a fost u-ultima zi impreuna, n-n-nu-i asa?" il intreb iar acesta ma strange tare la piept.
Nu mai pot sta fara el... Pur și simplu, simt ca e o parte din mine, iar eu sunt a lui!
CITEȘTI
"SBB: Painted in gray" - Jeon Jungkook
RomanceÎntr-o poveste în care totul pare complicat pentru ea, apare el, dându-i speranța în momentul în care dispare credința lui. Mina trăiește perioada adolescenței de șaisprezece ani atunci când în viața ei apar probleme. Crescută într-un orfelinat din...
