Capitolul 35

1.2K 96 25
                                    

"Dormi?" ma intreaba Jungkook.

Amandoi ne uitam la tavan, stand fiecare pe canapeaua lui.

"Nu cred" raspund in joaca si zambesc.

"Da, bine" spune si se ridica.

Vine spre mine si ma ridica (,) ca si cand as fi un copil apoi se pune in locul meu punanudu-ma pe pieptul lui.

Raman in soc dar ma ridic incet si ma uit la el iar el se uita la mine.

Ne uitam unul la altul cateva minute pana el zambeste.

"Ah, ce frumoasa esti! Hai, culca-te" spune si imi trage inapoi capul pe pieptul lui.

"Ah, ce glumet esti! Somn usor" spun iar el rade.

Se face liniste iar eu imi inchid ochii. Incepe sa se joace in parul meu, eu adormind instantaneu.

"O sa ma intorc, iti promit! Bine?" ii spun calm lui Jangmi.

"Promiti pe degetel?" spune si intinde degetul mic spre mine.

Il apuc si ii zambesc.

"Iti promit!" spun iar ea zambeste larg.

O iau in brate strans, ea facand la fel. Ma ridic facandu-le cu mana copiilor apoi ii zambesc cald Doamnei Director si ii mimez "Multumesc pentru tot"! Ies impreuna cu Jungkook din orfelinat si ma mai uit inca o sata la el.

"Imi vine sa nu mai plec de aici..." spun iar Jungkook ofteaza si ma ia in brate de la spate.

"Chiar tu ai spus, o sa te intorci sa ii vezi pe copii, bine?" imi spune cald iar eu ii iau prind mainile in brate.

"Bine..." spun si scap un oftat incet.

"Haide" imi spune si imi prinde mana.

Mergem usor pana la statia de autobuz.

"Agh, abia astept sa imi iau permisul" spune Jungkook.

Nu sunt complet atenta la el si incep sa ma joc cu mana lui care este de doua ori mai mare fata de a mea.

Imi vine sa plang deoarece acolo am fost acum ceva timp iar acum plec din nou. Am lasat-o pe Jangmi acolo iar asta ma face sa sufar cumva. Simt ca (,) cunoaste o versiune de-a mea pe care eu nu am cunoscut-o atat de mult.

Simt cum Jungkook ma obliga sa ma ridic tragandu-ma atunci cand autobuzul ajunge in statie. Revin cu picioarele pe pamant si ii strang mana lui Jungkook fiind pierduta in spatiu. Urcam in autobuz si ne asezam pe randul al doilea. Trag aer adanc in piept si imi las capul pe spate.

"Esti foarte ganditoare in dimineata asta, ma tem ca o sa te pierd prin oras daca nu te tin bine! La ce te gandesti?" ma intreaba.

"Incercam sa imi aduc aminte mai multe momente petrecute la orfelinatul acesta dar nimic" spun.

"Min, sigur esti pregatita sa iti vezi mama?" ma intreaba si se uita in ochii mei.

"Par nepregatita? Adica am multe sa ii spune. Chiar foarte multe si multe intrebari" spun.

"Nu stiu... adica eu as fi nervos, la modul ca as exploda doar daca l-as vedea pe tata pe strada doua secunde. Daca as fi fost in locul tau... nici macar nu stiu cum as fi reactionat!" spune acesta si rade.

"SBB: Painted in gray" - Jeon JungkookUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum