"SBB: Painted in gray" - Jeon Jungkook

Capitolul 8

Toata ziua am purtat discuții contradictorii cu Jungkook...

Proful de mate iese din clasa iar eu îmi așez cărțile în pupitrul băncii. Îmi odihnesc capul slrijinit în mâini și oftez lung. Jungkook se uită la mine și-mi atinge  umărul dar nu mă simt în starea necesară să îi acord atenție.

"De ce ești așa?" vocea lui iritată îmi atrage atenția.

"Nu sunt așa.." îi raspund ușor nervoasă.

Acesta îmi dă pace, își ia caietul și se mută în banca goală a lui Taehyung, accentuându-mi starea de nervozitate. Taehyung nu a fost prezent la liceu astăzi iar de când Yuri s-a mutat, stă singur.

Mă uit la el și îmi mușc buza, regretând din nou toate vorbele pe care i le-am spus astăzi. Mă întorc și îmi pun capul pe bancă.

Profesoara de coreeană însă își face prezența. Măcar ea înțelege că fiecare om are probleme personale. Tot timpul când m-am simțit prost la liceu, m-a scuzat pentru comportamentul meu în zilele respective. Toată lumea se ridică și spune acel "Bună ziua" monoton.

"Nu plange, nu plange, nu plange, nu plange..." îmi șoptesc singură.

A trecut deja jumătate de oră de când a început ora iar eu nu mă pot concentra. Îmi vine să urlu de nervi și este atât de ciudat să stau singură, plus că-i simt privirea arzândă asupra mea.

"Mina." mă strigă Profa.

Îmi ridic privirea din pământ și mă uit la profesoară ce va privește puțin confuză, la fel ca și mulțimea colegilor în spatele meu.

"Poți să vii puțin până afară?" îmi zâmbește cald.

Mă ridic posomorata din banca si o găsesc pe Doamna Oh așteptându-mă pe hol. Închide ușa clasei după mine.

"Ești bine?" mă întreabă ea. "Nu pari deloc. Ți-e rău?" continuă.

"Sunt bine.. Poate puțin obosită. " îi răspund cu un nod în gât. "Pot să merg acasă?" o întreb sperând să-mi dea drumul și doar să plec fără să răspund la alte întrebări.

"Dragă, dacă te duci acasă, o să te îneci în lacrimi. Mai bine stai la școală și fii puternică." îmi spune imediat înainte ca pe ușa să apară Jungkook cu o față nervoasă.

"Mă duc până la baie." anunță el după care privirea lui s-a întâlnit cu a mea.

"Bine." îi răspunde profa puțin dezamăgită de comportamentul lui iar el pleaca

Mă abțin din nou să nu plâng iar Doamna Oh mă privește și-mi șoptește "Plângi, descurcă-te."

Nu pot să-mi abțin lacrimile. Doar când mă uit la spatele lui mergând, știind că e supărat, mă face să-mi pierd mințile.

Profa își drege vocea și se întoarce mulțumită că plâng spre Jungkook.

"Jeon Jungkook!" strigă o singură data ea.

Ce are în gând să facă?

Acesta se întoarce iar profesoara îi face semn să se întoarcă. Mă pun pe a două treaptă a scării și îmi acopăr fața cumva cu mâinile pentru a nu-mi vedea fața plânsă.

"Nu te-a învățat nimeni că nu e frumos să faci o fată să plângă? Mai ales când îți este cea mai bună prietenă." pronunță ea.