Capitolul 27

1.2K 93 6
                                    

(Perspectiva Minei)

Ma ridic din pat deoarece aud niste sunete in de jos.

E aproape ora pranzului.

Wow! Am dormit ceva!

Imi prind parul jos dar nu prea strans si cobor sa vad ce se petrece.

Cand ajung in sufragerie raman stana de piatra.

Prind putin curaj si fug inapoi sus in camera.

Nu pot crede ce tocmai am vazut...

Imi iau telefonul de pe masa si intru la apeluri recente.

Sa-l sun... sa nu-l sun... poate doarme...

Imi tin telefonul in mana dreapta, gata sa sun daca se intampla ceva si cobor tot incet.

Ajung destul de aproape de el si observ sticla de whisky doar cu cateva picături pe fundul ei.

Se intoarce si se uita la mine iar inima mea incepe sa bata tare.

"Mina, inca stai aici? Ma mir ca mai traiesti" imi spune iar la sfarsit sughit.

Trece pe langa mine si se pune pe canapea.

Mirosul de alcool se simtea foarte clar cand a trecut oe langa mine.

"Tata... adica Domnule" spun dar ma jntrerupe.

"Poti sa-mi spui tata. Stii ca am tinut cu tine tot timpul" imi spune iar eu inghit in sec.

"Ce are de gand sa faca?" imi spun in minte.

"De ce esti aici?" il intreb.

"Nu te bucuri sa ma vezi?" ma intreaba si se ridica.

"N-nu am spus asta.." ma balbai din cauza fricii.

Se apropie din ce in ce mai mult de mine si apas de frica pe apelati.

Telefonul meu era la spate, nu putea sa il vada mai ales ca era beat.

"Stai departe!" ii spun mai tare dar el ranjeste si continua sa se apropie de mine.

(Perspectiva lui Jungkook)

Imi aud telefonul sunand asa ca ma intorc cu fata spre noptiera. Il iau si zambesc cand vad ca ma suna Mina. Ii raspund si il duc la ureche.

"Alo?" spun dar nu aud un "Alo" de la Mina.

"Stai departe!" spune ea iar eu ma incrunt.

Nu inteleg.

"Nu iti fac nimic rau, o sa iti placa" se aude o voce de barbat din micul difuzor al telefonului.

Orice se intampla, nu e de bine!

Ma ridic repede din pat si fug jos.

Hayoon este si ea jos si se uita la o drama.

Se uita la mine ciudat.

"Unde pleci? Abia te-ai trezit" ma intreaba.

"Am treaba" spun incaltandu-ma.

Intr-un minut eram deja la poarta Minei.

O deschid si intru in casa la fel de repede.

Sunt suprins sa nu vad pe nimeni in sufragerie dar aud de sus sunete si tipete.

Daca i-a facut ceva Minei acel barbat... deja simt ca innebunesc!

Urc sus la etaj si deschid usa camerei Minei dar nu e acolo.

Mai e un pat in camera parintilor ei.

Ma duc acolo si vad un barbat complet beat fortand-o pe Mina sa stea lipita de el, Mina fiind doar in bustiera si pantaloni.

Nici nu pot descrie cat de furios pot fi in acest moment!

Ma duc spre ei si practic smulg omul acela de pe Mina.

Acesta se dezechilibreaza si cade pe jos.

"Cine mai esti tu huh?" ma intreaba barbatul pe un ton ridicat si se ridica tinandu-se de perete.

Ma uit atent la fiecare miscare pe care o face. E complet beat.

"Yah!! Ce drept ai tu sa ma iei de langa fata mea?!" spune si vine spre mine pentru a ma lovi dar ma feresc deoarece el nu e atat de atent.

Deci el e tatal vitreg?

"Nu mai e fata ta de cand ati lasat-o singura aici"  spun si il imping mai in colo fiind destul de nervos.

Incerc sa ma abtin deoarece este totusi tatal Minei dar sa o agreseze sexual, e prea mult! Nu pot avea acelasi respect pe care ar trebui sa il am fata de el.

"Esti cumva tu prietenul ei?!" spune tare.

"Si daca sunt? Cu ce te-ar interesa? Mai bine pleci pana nu ma enervez mai tare" spun iar el prinde aceeasi frica pe care o are fiecare om beat cand este amenintat dar nu se lasa.

"Asta este casa mea! Eu spun cine pleaca" spune dar il intrerup.

"Atunci plecam noi" spun si o trag pe Mina din camera inchizand usa dupa noi cu cheia din exterior.

Usile au cheie si pe interior dar nu cred ca o sa se prinda atat de repede.

Merg jos cu Mina si ii iau tricoul care era aruncat pe jos si i-l dau. Ea se imbraca iar eu ii iau si telefonul de pe jos.

"J-Jungkook..." imi spune ea inca in stare de soc.

Ma uit la ea cu mila si o iau in brate strans, la fel facand si ea.

Ma desprind din imbratisare si o prinde mana apoi ies cu ea din casa.

"J-Jungkook... nu il pot lasa acolo.." imi spune ea ingrijorata.

"Sigur ca poti" spun si continui sa merg dar ea tot incerca sa se opreasca.

Pana la urma ma enervez si ma opresc dar nu ii dau drumul mainii.

"Jungkook... e casa mea..." imi spune incercand sa se abtina din a plange din nou.

"Nu te poti intoarce acolo, Mina. De acum, nu mai e.." spun incet.
___________________________________________

Sper ca va placut capitolul acesta deoarece am ideea asta in minte de mult timp!

I purple youuu!💜

"SBB: Painted in gray" - Jeon JungkookUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum