"SBB: Painted in gray" - Jeon Jungkook

Capitolul 7

Este în jur de șase dimineața. Sunt trează de o oră, pur și simplu nu am putut dormi. Singurul lucru care mă framantă e să nu îi pierd și pe cei care au mai rămas lângă. Adică să nu îl pierd pe singurul care a mai rămas. Jungkook.

Încă mă ține în brațe, ca-ntotdeauna. Îi pot simți inima cum bate iar asta mă liniștește. Dar dacă mă va lasa și el?

"Jungkook..." îi șoptesc iar el se trezește.

Încă stau peste el.

"Mmm?" nu-și deschide ochii.

"Tu... ții la mine...?" îl întreb.

El își deschide ochii brusc.

"Da. Țin la tine." îmi răspunde calm.

Eu tac pentru câteva secunde, dar pot observa că nu a adormit la loc.

"La ce te gândești?" mă întreabă.

"La tot ce am pierdut." îi spun la fel de calm.

"Nu te mai gândi la ei. Gândește-te la cine a rămas lângă tine." îmi mângâie părul.

"Corect..." îi spun și cad iar pe gânduri.

Dacă îi spun că el e singurul, o să par emotivă și nu vreau asta...

"Cât este ceasul?" mă întreabă.

"E șase jumate cred." îi răspund.

"Hai la școală." se uită la mine și-mi zâmbește.

"E prea devreme." îl privesc și eu.

"Ba nu."

Mă dau la o parte.

Cred că încearcă să scape de discuția asta... Îl pierd și pe el..

Mă abțin să nu plâng și mă ridic din pat. Merg direct la baie unde încep să plâng. Mă prind de chiuvetă, doar ca să nu cad și mă uit în oglindă.

Sunt așa o toantă! Fața mea e plină de lacrimi care nici măcar nu merită să iasă din ochii mei. Sunt un gunoi...

"Min, ești bine?" bate la ușă.

"Da..." mă bâlbâi.

"Min, lasa-ma sa intru" spune si apasa pe clanta dar eu am incuiat usa inainte.

"Uh... Jungkook, imi fac un dus si ies dupa" ii spun si pornesc apa de la dus ca scuza.

"Okay..." imi spune dar nu il aud pasii plecand.

Mai bine chiar as face un dus. Poate ma linistesc. Totusi, trebuie sa continui, nu?...

Imi dau jos hainele si intru in dus.

Reusesc sa ma calmez de la apa fierbinte.

Ies si vad ca nu mi-am luat haine iar Jungkook e in casa.

Imi prind parul intr-un prosop si imi invelesc corpul cu altul.