Cum am ajuns să te iubesc [YOONGI]

Capitolul 18

Sunt trezită de către cineva care mă tot bate pe umăr, deschid ochi si observ că e Jisoo, care mă întâmpină cu un zâmbet pe față, mă ridic in fund pe canapea si observ că in casă totul era curat de parcă ar fi fost un vis.

"Cât e ceasul?" intreb eu in timp ce mă frec la ochi cu dosul palmei.

"11, ai dormit bine?" mă intreabă ea si imi dă un pahar cu apă.

"Da, voi a-ți făcut curat?" spun eu si sorb din paharul cu apă nedumerită de tot ce e acum câteva ore era dezordonat acum era aranjat la locul lui.

"Păi cine altcineva, prostuțo!" spune ea si imi ia pătura de pe mine ajutându-mă să mă ridic.

"Ryujin unde e?" spun eu si mă intind.

"In cameră, doarme!" spun ea si imi dă cana cu cafea care se afla pe masă.

"Băieți?" spun eu si sorb din cane aburindă din mâna mea.

"Hyung Sik a plecat acum o oră, băieții la fel, si eu am rămas aici!" spune ea zâmbind.

"Aaa... Bine, eu mă duc pe terasă dacă vrei ceva cheamă-mă!" spun eu si mă ridic de pe canapea si merg spre camera mea pentru a mă schimba, las cana pe măsută.

"O te rog, stiu casa asta ca pe palme mea!" spune ea si se intinde pe canapea

"Cum zici tu!" spun eu si mă duc la baia din camera mea. După o oră am terminat, m-am imbrăcar într-o pereche de pantaloni sport, cu o bandă la glezne si un tricou alb mai larg. Cobor in sufragerie si o văd pe Jisoo dormind pe canapea cu o mâmă pe ochi o acopăr si imi iau cana de cafea care se răcire, mă duc la bucătărie si o schimb cu alta, imi iau o pătură din sufragerie si mă întorc in bucătărie de unde ies afară pe terasă mă asez pe un scaun la marginea terasei privind prin distanta dintre gratile terasei mă acopăr cu pătura pe spate si incep să sorb din cafea, stau asa 10 minute admirând peisajul, era o pădure cu copaci nu foarte inalti in care se auzeau tot felul de păsări, poate vă intrebati cum de am astfel de priveliste in oras, păi eu stau in capătul orașului, mai stau ceva timp si deodată se aud sunete de mai multi pasi din casă nu mă grăbesc să văd cine sunt, deodată pe ușă intră toată gasca de hăndrălăi, cu Yoongi in frunte, eu când ii observ întorc scaunul cu fata inspre ei, toți incep să se ajeze pe unde prind, Yoongi vine spre mine se apleacă putin si mă sărută scurt pe buze apoi se pune pe balustrada terasei cu o mână pe umărul meu, decând s-a format gasca asta, casa mea a devenit un fel de casă de nebuni, majoritatea timpului ne întâlneam aici.

"No ce s-o întâmplat de sunteți toti aici, s-a inchis spitalul de nebuni si nu stiu eu!" spun eu si imi oun cana cu cafea aproape terminată pe masa din fata mea.

"Gata cu glumele! Ce facem azi?" spune Namjoom de pe un scaun.

"Nu știu de voi dar eu nu pot pleca de acasă fără Ryujin, asa că azi eu lipsesc din gașcă!" soun eu si ridic mâinile in semn de predare.

"Atunci azi nu vom merge nicăieri, stăm aici cu tine!" spune Jungkook rezemat de balustradă.

"Voi a-ți inebunit? O să traumatizăm copilul dacă o să stati aici mai mult de 3 ore, dar nu comentez, puteți să stati!" spun eu si imi pun mâna peste a lui Yoongi.

"Hai să jucăm ceva!" spune Hobi, de pe podea.

"Adevăr si provocare!" spune Jisoo din spatele lui Namjoon adică lângă Jimin.

"Ok!" spunem toți.

După mai mult timp in care Jin i-a luat pe toti la rând punându-i să facă tot felul de chesti, a ajuns si rândul meu.