Cum am ajuns să te iubesc [YOONGI]

Capitolul 21

De dimineață mă trezesc cu Yoongi lăngă mine, tinându-mă strâns in brate , in cameră mea.
Imi era o foame de lup asa că primul meu gând a fost să mă duc jos in bucătărie pentru a face ceva de mâncare atât pentru mine cât si pentru Yoongi si tata. Știu că ar trebui să mă intereseze si de "mama" mea, dar dintr-un motiv aproape necunoscut atât de către mine cât si de către Yoongi, nu o suport, si nici măcar nu reușesc so o "înghit".

Ies cu grijă din strânsoarea lui, apoi ies din cameră, ies de pe holul cu camere si un miros îmbietor de mâncare imi inundă nările, cobor încet cele 3 scări apoi intru in livig si pot vedea prin geamul mare care tine pe post de zid între bucătărie si sufragerie, pot să văd silueta femei de peste 40 de ani cum gătește in bucătărie.

Intri nepăsătoare in bucătărie, si merg direct la frigider unde scot o cutie de lapte, apoi mă întind spre un dulap, il deschid iau o cutie de cereale apoi un bol din alt dulap, pot simți cum privirea ei imi scanează toate mișcările, dar nu bag in seama asta ci doar imi continui treaba.

Vreau să imi pun cereale in bol dar cineva imi ia cutia din mână. Mă uit incruntată la persoana care îmi ia cutia din mână apoi o smucesc inapoi.

"Ce crezi că faci!?" spun eu si imi umplu bolul de cereale.

"Este mâncare gătită!" spune ea si imi ia bolul cu cereale din față apoi il pune pe blatul din spatele ei.

"Si ce? Crezi că o să mănânc ce gătești tu?" pufnesc eu cu un răcnet batjocoritor.

Sincer să fiu, părea tentant să mănânc ce gătise ea, dar nu doream să ii dau satisfacția de a crede că o ascult.

"Da! Chiar asta o să faci!" spune ea si imi trănteste un bol cu mâncare in fată apoi indeasă o pereche de betisoare in ea.

"Sti ceva? Nu am de gând să fac asta, asa că!" spun eu si mă ridic de la masă, iau bolul de pe blat si cutia de lapte de pe masă "Eu imi voi lua micul dejun in cameră!" spun eu si ies din bucătărie nu inainte de a lua bolul ce cereale, laptele si o lingură dintr-un sertar.

Urc sus in camera si il văd pe Yoongi cum începe să se fâțâie prin pat semn că probabil se v-a trezi, imi iau telefonul de pe noptiera de lăngă pat apoi mă pun la birou unde încep să imi mănânc micul dejun.

Mai arunc incă o privire spre Yoongi care s-a mai liniștit si continui să mănânc.

Un clinchet mă anuntă că am primit un mesaj de la...... Nu pot să cred! Este de la numărul de la care acum aproximativ 10 luni in urmă am primit mesaje de amenințare! Când Yoongi a aflat acum 10 luni ce se întâmplă a spus să nu bag in seamă amenințările din partea lui si asa am si făcut, o perioadă de timp am avut liniște dar se pare că, aceea perioadă s-a sfărsit.

Ochii mi se cască larg in momentul in care citesc ce scrie :

"ȚI-AM DAT TIMP DESTUL SĂ TE GĂNDESTI! ORI IMI DAI SUMA ACEEA DE BANI, ORI TATĂL TĂU ALĂTURI DE TINE SI DE MICUȚUL SI NEINSEMMATUL TĂU IUBITEL V-A AJUNGE PE CEALALTĂ LUME! DACĂ NU MĂ CREZI IN STARE, ÎNCEARCĂ ȚI NOROCUL! ȘTIU UNDE LOCUIȚI! SI SĂ NU PUI LA CALE VREO ȘMECHERI SI SĂ SPUI CUIVA DE ASTA, ALTFEL DE DATA ASTA NU VOI MAI FI ASA DE INDULGENT SI V-OI TRECE DIRECT LA ACȚIUNE! VREAU ACEI 10 MII DE WONI! "

Citesc de nenumărate ori mesajul, măine mele tremurau necontrolat, respirația si pulsul deja fiindu-mi dereglate

Pofta de mâncare imi sărise de când văzusem de la cine e mesaju.

Nu știu ce să fac! Nu am cum să strâng atât de mulți bani! Abea strâng destui bani pentru mă întreține pe mine lucrând la un restaurant in centru ca chelner. De vorbit cu Yoongi sau tata nici nu se pune problema, ei nici măcar nu trebuie să știe de toate astea. Mă voi gândi la asta pe parcursul zilei, chiar nu știu ce să fac.

Si mai greu v-a fi să ascund toate astea de Yoongi, trebuie să mă comport cât de cât normal, pentru a nu da de bănuit. O să fie greu!

Mă ridic morocănoasă de pe scaunul biroului si mă pun lângă Yoongi in pat. Mă ghemuiesc in bratele lui pentru a mă bucură probabil de ultima mea clipă de liniște din perioada asta care pare a deveni din ce in ce mai tensionată.

Atipesc sub influenta călduri oferite de Yoongi cât si de pătura cu care sunt acoperită, cad in lumea viselor copesită de oboseală.

******

Mă trezesc buimacă cu o durere insuportabilă de cap, mă uit in partea cealaltă a patului apoi observ că nu e nimeni acolo ceea ce inseamnă că Yoongi ori a plecat ori e jos in bucătărie.

Mă ridic leneșă si mă schimb într-un tricou alb putin mai mare decât mi-ar trebui un hanorac cu fermoar si o pereche de colanți negri apoi merg spre ieșirea din cameră, involuntar imi plimb privirea scanând toată cameră, privirea imi este atrasă de către telefonul de pe birou, cu ezitare si frică, mă întind după el, il indes in buzunarul hanoracului apoi ies din cameră.

Ajung in sufragerie unde dau de "mama" si tata stând pe canapea urmărind ceva la televizor, bagajele cu care au venit ieri find lângă canapea ceea ce mă face să mă găndesc la o posibilă plecare, probabil au de gând să plece înapoi acasă la ei.

Mă apropi cu pași mărunți de ei apoi mă așez lângă tata, la marginea canapelei.

Acesta se întoarce zămbind la mine de parcă a văzut cel mai frumos lucru de pe pământ. Mereu mi-am apreciat foarte mult tatăl, acesta a fost mereu idolul meu in viată, muncește ca și medic  cardiolog la spitalul central al Seoul-ui. Când eram mică credeam că e un super erou, dat fiind faptul că mă mintea spunăndu-mi că pupici din partea lui si ai mamei fac minuni, să fiu mai exactă, vindecă orice rană, iar eu ca un copil mic si naiv am crezut in ce spunea. Zâmbetul lui era unul dintre cele mai luminoase si calde din care care există in lumea asta. După decesul mamei, a avut o perioadă de depresie a-și putea spune, nu era genul ala de depresie adică să fie in stare să isi pună capăt zilelor, dar in schimb se înfundat in job-ul său cerând chear el ore in plus la serviciu având impresia că asa v-a uita de cele întâmplate, nici acum nu știu dacă a mers acel fel prin care el s-a manifestat încercând să uite de cele întâmplate, cert e că după o peeioadă de aproximativ 3-4 luni de muncă neîncetată in încercarea de a uita a intălnit-o pe Jae, mama mea vitregă, fiind si ea văduvă de la moartea soțului său. Tata m-a întrebat dacă sunt de acord ca el să se intâlnească cu altcineva de când mama iar eu am acceptat deoarece am considerat că si tata nu poate să își pentracă restul zilelor sale singur, dat fiind faptul să si eu voi fii nevoită să plec într-o zi, am ales să accept faptul că el o să se intâlnească cu altcineva, la prina mea întâlnire cu Jae, mi s-a părut drăguță, aveam o părere chiar bună despre ea crezând că nimic rău nu se poate afla in spatele zâmbetului ei, dar cu timpul a început să se comporte urât cu mine, începând să mă jignească o dată a si încercat să mă lovească noroc că atunci ca prin minune a apărut tata, certurile erau zilnic prezente in viata noastră din momentul in care tata i-a propus să se mute in casă cu noi, si de atunci a început calvarul, mi-a făcut să imi regret copilăria, dar din fericire pentru mine când am împlinit vârsta de 16 ani, tata a deschis că ar fi mai bine dacă m-as muta de le ei de acasă, dar suportul financiar să fie acoperit in continuare de ei, eu începând să lucrez doar de când am împlinit 18 ani. Trecând peste asta tata decide să vorbească.

"Noi avem de gând să plecăm, avem de gând să plecăm într-o mică vacantă de 2 zile! Trebuie să plecăm să ne pregătim de plecare, mâine avem zborul!" spune el si se ridică de pe canapea, acelasi lucru făcând si eu si Jae  îndreptându-ne toți spre ieșirea din casă, ajungem acolo eu il îmbrățișez străns pe tata apoi ne luăm la revedere, eu urându-le înainte de a pleca" distracție plăcută! " apoi intrând in casă.

Mă pun înapoi pe canapea si incep să mă găndeste in ce situației sunt.

Ștai să mă găndeam si cred că am de găndeam să.....