Peste 2 săptămâni
Azi începe dinou școală, vacanța de iarnă a trecut asa că trebuie să plec dinou la școală.
Mă trezesc si imi fac rutina apoi mă duc să imi fac micul dejun, mănânc apoi mă încalț.
Ies din casă si incep să merg către școală, un claxon se aude, mă întorc si il văd pe Yoongi in masină. Intru in masină.
"Neața iubire!" spun eu si mă aplec să il sărut.
"Neața!" spune el după ce mă sărută.
Ajungem la școală.
Ceva timp mai târziu ( 9 luni si 2 săptămâni)
Azi împlinesc 1 de relație cu Yoongi, anul ăsta a fost cel mai frumos an din viata mea, liceul l-am terminat si eu si Yoongi. Mă îndrept spre casă, am fost la Jisoo.
Intri in casă mă descălțat si imi las ghiozdanul lângă cuier
Mă duc in bucătărie, mă uit prin frigider dar nu am chef să mă mănânc ceva din frigider asa că încep să imi fac niște orez cu pulpe la cuptor.
Bag apă peste orez si pulpele la cuptor.
După ce orezul e gata mă duc in sufragerie deoarece pulpele mai trebuie să mai stea la cuptor cel puțin 20 de minute, asa că mă duc in sufragerie.
Stau pe canapea si mă uit la televizor cănd lângă mine se pune Yoongi, omul asta intră si iese când vrea din casa mea.
Nu spune nimic doar dintr-o dată mă i-a in brate străns.
"La mulți ani!" spune si începe să mă să sărute pe toată fata iar eu doar murmur un "La mulți ani!"
"Gătești ceva?" spun el iar eu sar ca arsă de pe canapea si fug direct in bucătărie unde opresc repede cuptorul si mă întorc la Yoongi in sufragerie.
"Si ce ai vrea să facem?" spune eu si el își ridică o sprânceană.
După 20 de minute mai târziu
"Hai că nu arătă asa de rău!" spun eu si mă uit in oglindă, eram îmbrăcată într-o pereche de pantaloni scurți de ai lui Yoongi care imi veneau foarte largi mai că cădeau de pe mine, un hanorac la fel de mare, mai că înotam in el, perechea lui de slapi, o șapcă albastră si o barbă desenată cu creionul de ochii.
"Vorbește despre tine!" spune Yoongi ieșind din baie iar pe mine mă apucă o criză de râs.
Yoongi era îmbrăcat in una din fustele mele aurii cu paiete cu o palmă deasupra genunchiului si un top negru tip maieu la fel ca fusta adică plin cu paiete iar in picioare o pereche de tocuri de culoarea sângelui cu tocul de 10 cm, era machiat ca pentru o nuntă si piesa de rezistentă o posetută tip plic cu un șnur sub formă de lanț care stă atârnat de umărul lui. Fusta mai că pușcă pe el.
"Awwww... Ce frumos esti, iti stă de minune in hainele mele!" spun eu si imi pun mână pe burtă pentru că deja mă durea de la atâta râs.
"Nu! Gata, nu fac asa ceva!" spune el si începe să tragă de fustă in jos.
"Yaaaa! Yoongi!" spun eu si fac semn spre ușa care ducea către sufragerie.
El oftrază iar eu ies din cameră si merg in sufragerie, iar după mine vine si Yoongi.
Pun o melodie lentă pe televizor apoi mă pun pe mijlocul camerei, iar Yoongi vine cu pași lenți si stângaci de pe holul cu camere.
Deodată ușa este deschisă brusc de către.... MAMA! CE CAUTĂ EA AICI? SI MAI E SI TATA CU EA! asta imi mai lipsește! Ei nici măcar nu stiu de Yoongi! CE MĂ FAC? Sincer să fiu nu imi prea pasă că e ea aici, cel mai tare mă sperie faptul că tata e aici, mi-e puțin frică de reactia ei.
Știți cum toate fetele își imaginează prima întâlnire a părinților lor cu iubitul lor? Adică el îmbrăcat le costum cu cămașă si cravată, ea este îmbrăcată într-o rochie elegantă, la o cină alături de părinți lor, discutând relația lor! Dar se pare că prima întâlnire a lui Yoongi cu părinți mei se desfăsoară cu mine îmbrăcată in haine de băiat iar Yoongi într-un maieu cu buricul gol si o fustă de o palmă plin de paiete si cu piesa de rezistență, încălțat in tocuri de 10 centimetri.
Eu si Yoongi eram blocați in mijlocul sufrageriei iar părinți mei in ușă cu gurile deschise.
"CE SE PETRECE AICI!?" strigă tata obosită ca nimeni să nu spună nimic.
"Tată!" spun eu si vreau să mă duc la ea să o îmbrățișez dar vocea ei mă face să mă opresc in loc.
"Cine e el!?" spune mama si arată spre Yoongi care stătea cu ochi si gura căscată.
După 5 minute
Eram toti adunați la masă in bucătărie eu imi ștergeam barba cu un dischetă iar Yoongi își ștergea si el machiajul. Părinți mei se uitau cu amuzament si supărare la noi.
Noi ne terminăm de demachiat apoi arunc dischetele la gunoi apoi mă așez dinou la masă gata de interogatoriul părinților mei.
"Stiu că normal ar trebui să întreb cum ești si ce faci, dar acum voi trece direct la subiect, cine este el!?" spune mama cu un ton mai ridicat.
"El este iubitul meu! Si nu mai încerca să pari pe parcă te-ar interesa viata mea! " spun eu si ii strâng mână lui Yoongi pe sub masă.
"Tu ai iubit si noi nu am știut?" spun de data aceasta tata.
Eu doar dau din cap afirmativ.
"Atunci am ceva de vorbit cu el, ca de la bărbat la bărbat!" spune tata si pentru prima dată de când a venit Yoongi are curajul de a-și ridica capul si al privi in ochi încrezător.
"Puteți începe!" spune Yoongi strângându-mi mai tare mână in a sa.
"Cum te numești!? Câti ani ai?! " spune tata si isi plasează palmă pe masă.
Eu cu mama doar urmăream conversația celor doi.
"Mă numesc Min Yoongi si am 19 ani!" spun el mândru de parcă nu ar fi îmbrăcat in haine de feta.
După alte câteva întrebări care după părerea mea au fost inutile urmează ultimele întrebări.
"Ce planuri ai alături de fica mea?!" spune el iar eu spune un "Tată!" supărată.
"Nu mă supără deloc!" spune Yoongi dându-și seama că întrebarea tatălui mea. "Fica dumneavoastră este cel mai important lucru din viata mea, o iubesc din toată inima mea a-și face orice pentru ea, ea este motivul pentru care mâ trezesc de dimineață, ea e motivul fericiri mele, si sper ca într-o zi să imi poarte numele si să putem să ne întemeiem o familie împreună! "spune el sigur pe sine, iar pentru prima data de când au început discuția asta am putut vedea o urmă de fericire si mândrie in ochi tatălui meu.
Tata foar a aprobat din cap tot ce Yoongi a spus apoi ne-a lăsat să mergem să ne schimbăm in alte haine.
Apoi am luat cu toți cina, am povestit si râs despre cum ii stătea lui Yoongi cu fustă.
La sfârșitul seri eu am plecat la mine in cameră alături de Yoongi, iar mama cu tata au mers in camera de oaspeți.
Poate seara asta nu a mers asa de rău pe cât mă așteptam.