Daddy's girl / Min Yoongi - vol 2

14

Te-ai trezit confuza. Afara era putin intunecat, nu neaparat ca era tarziu, dar norii te bagau in ceata. Fara sa te uiti la ceas, ti-ai adus aminte de Chan. Ai sarit din pat, incepand sa te imbraci in ce apucai, si sa-ti pui masca. Deabea cand ai luat telefonul, mai aveai inca 10 minute.
Oftatul tau s-a auzit in toata camera, bucutandu-te ca nu ai intarziat. Mama ta era in bucatarie, alaturi de tatal tau.

"N/T, unde mergi? Nu iti iei tatal in brate?", ai zambit fals, luandu-l rapid in brate si spunandu-le amandurora ca pleci si ca nu vrei sa fii asteptata.

Stateai linistita pe o banca din parc, avand castile in urechi si muzica la maxim. Tu erai aia care il astepta pe Chan. Aish...baiatul asta. Pentru unul care pare asa disperat sa stea de vorba cu tine, intarzie cam mult. Sperai ca baietii sa nu afle pana nu aflai ceva de la el, altfel erau in stare sa te tina legata in casa cat sa nu te mai vezi cu el.

"Hei? Scuze, astepti de mult?"
N/T: Nu. Norocul tau.
"Mergem undeva? La caldura poate? Ce zici de o cafenea?"

Te ridicasei de pe banca, luand-o in fata spre cafeneaua ta preferata. Era la distanta de casa ta,dar si de parc. Mergeati deja de 15 minute, acesta tacand pe tot parcursul "plimbarii" voastre. Picioarele tale s-au indreptat spre cea mai retrasa masa, cea de unde nimeni nu auzea ce aveati voi de discutat. Ai refuzat sa iti comanzi ceva, nu aveai chef de nimic. Tot ce voiai era sa scoti ceva de la el.

N/T: Ce voiai sa vorbim?
"Despre Lucas. Pentru inceput, te felicit ca ai castigat, insa..Lucas ti s-a parut ciudat de la inceput?"
N/T: Chan, ti-am zis, nu m-a interesat. Nu i-am putut vedea toata fata.
"Okay, uita.. Spune-mi mai multe despre tine."
N/T: Nu e nimic de zis. Ce te-ar interesa?
"Tipul brunet. Cine e?"
N/T: Iubitul meu.

Tacuse. Se concentrase pe cafeaua lui, stand cuminte si linistit in scaunul sau. Ce inocent parea. Te apucase dintr-o data pufnitul. Pentru asta te chemase el aici? Aveai multe intrebari in cap, insa sigur nu avea sa iti raspunda la ele daca il luai asa tare. Oare..avea vreun microfon cat sa auda Yura si San ce vorbeai?

N/T: Tu de ce nu ai concurat?
"Nu am fost bagat in cursa. Nu lucrez pentru San si Yura."
N/T: Da, ce gluma buna..
"Eu doar imi pazesc fratele. Este un idoit."

Parea ca spune adevarul. Ti-ai sprijinit fata in palma, privindu-l cu multa atentie in ochi. Nu te mintea. Acum stiai sa citesti minciuna din ochii cuiva ca si cum ar fi ochii tai. Ai schitat un zambet, vorbind apoi lucruri normale. Te facuse sa razi si sa te simti bine. Dupa ce ati schimbat numerele de telefon intre voi, ai mers la studio,insa nimeni nu era acolo.

Unde sunt baietii astia? Ai oftat, bagandu-ti din nou castile in urechi si pornind spre casa. Vrand sa faci o plimbare, ai luat-o pe drumul mai lung, trecand prin fata sectiei se politie. Ti-ai adus aminte momentul cand te aflai in fata sectiei, inainte ca totul sa se destrame.
Dupa ce ai privit mult timp sectia de politie, inainte sa pleci, Namjoon iesise din aceasta, calcand treptele apasat. Cazuze in genunchi pe cimentul rece, privind spre cer si stand asa cateva clipe.

N/T: Joon? De ce esti aici?
"Tatal meu....a fost omorat."
N/T: Yah..crezi ca e din vina lui San si a Yurei?
"Fii sigura de asta. Tu de ce esti aici?"
N/T: Merg spre casa.. Vrei sa vii?

L-ai ajutat sa se ridice, incalzindu-i mana intr-a ta. Ajunsi la tine acasa, i-ai facut un ceai, spunandu-i sa stea pe canapea si sa-ti vorbeasca de tatal sau. Namjoon nu spusese nimic de familia sa, chiar daca il stiai de ceva vreme, ascundea multe.

"A murit ars. Pompierii au stins focul. Casa ardea, iar el era in pat, inhalase prea mult fum."
N/T: Cum e posibil? Mama ta e bine?
"Mama nu sta cu el. Focul era apins, inca cand am mers acolo am vazut ceva suspect."
N/T: Ce anume?
"O bratara. Tata aprinsese focul, insa mereu avea grija de el. Sigur cei doi frati au facut-o."
N/T: Pot vedea bratara?