Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 50

HARRY’S POV

Simtiti vreodata ca viata voastra e un film prost? Pur si simplu un film cu adolescenti tampiti care nu stiu sa aprecieze ce au si traiesc in lumea asta, pretinzand ca iubirea e ceva ce poti sa aprinzi si sa stingi ca pe o tigara. Asta e filmul meu idiot. As fi putut fi comedie sau ceva SF, la naiba, chiar si un film porno as fi preferat sa fiu, dar cu ce m-am ales? Cu o drama. Asta e tot ce exista in jurul meu. Drama peste drama.

Stateam si priveam masina in flacari. Nici vorba sa fi supravietuit. Tatal meu nu face greseli prea des. Probabil ca singura lui gresala am fost eu.

Mi-am facut curaj sa ma ridic de pe jos. Genunchii pantalonilor imi erau prafuiti. In inima mea incoltea o frica teribila ca ii voi gasi o mana sau ceva pe jos, dar inca mai speram sa nu fi murit. Inca era o sansa sa nu ma fi ascultat, asa cum facea intotdeauna, si sa fi iesit la timp.

Era asa de intuneric afara, iar flacarile erau prea amenintatoare ca sa ma aproprii de ele. O cautam cu privirea, ii cautam parul castaniu si frumos, dar nu il vedeam nicaieri. Am incercat sa ma aproprii de masina, dar flacarile erau prea dezlantuite. Asa ca am facut pasi mici in jurul masinii, dorindu-mi ca in masina sa fi fost tatal meu.

POVESTIRE LA PERSOANA A TREIA

Alice tocmai il vazuse pe Harry plecand in graba dupa motociclisti. A lasat un oftat sa ii scape si si-a frecat ochii cu mainile. Nu intelegea de ce toate trebuiau sa se intample acum si asa. Ii venea sa tipe si sa loveasca si sa planga. El a promis ca nu se va mai intampla nimic rau, si acum, ea statea intr-o masina care aproape a omorat-o.

Nu. Nu putea doar sa astepte ca si o proasta in masina. I-a vazut telefonul lui Harry pe scaunul sau si l-a luat. L-a aprins, incercand sa sune pe cineva, dar era parolat.

-          Tipic Harry, a spus ea cu voce tare, lasand telefonul pe scaunul sau.

S-a uitat sa vada daca nu cumva Harry se intorcea, dar afara era prea intuneric ca sa poata destinge ceva concret. A inceput sa caute prin masina, in speranta sa gaseasca ori ceva cu care sa-si ocupe timpul, ori ceva ce sa o ajute sa dea de ceilalti.

Masina lui Harry era foarte curata. Nu erau ambalaje sau haine aruncate prin ea. Degetele ei au deschis torpedoul de unde a scos o arma acum ceva timp. A scos toate hartiile pe care le-a gasit acolo, dar erau in mare parte hartii si acte de masina. A mai gasit niste ochelari de soare si un incarcator de telefon, dar a mai fost ceva. Era aproape imposibil sa ratezi chestia aia. Poate ca toate lucrurile erau aruncate acolo cu un scop. O arma. Inca o arma.

HARRY’S POV

Am inceput sa merg pe marginea soselei. Nu aveam telefon sau macar o nenorocita de lanterna ca sa pot vedea ceva la mai mult de un metru in fata mea. Ma simteam ca un idiot. Iti bati joc de mine? O bomba? Toate astea erau asa de triste, dar ma faceau sa rad. Cum? Cum de s-au intamplat toate astea? Chiar am lasat un hohot de ras sa imi scape, desi ochii imi erau protejati de un perete de lacrimi.

E de la fum, Harry. E de la fum.

POVESTIRE LA PERSOANA A TREIA

A scos arma din torpedo, aruncand actele inapoi de unde le-a luat. A tinut-o in mainile ei, privind-o ca si cum nu mai vazuse asa ceva. Era asa de grea incat tebuia sa o tina cu ambele maini. Isi amintea de momentul cand Harry a invatat-o sa traga cu arma. Acela, acela era un moment fericit in mintea ei. Cat de trista trebuia sa fie viata ei ca unul din momentele ei fericite sa fi fost trasul cu arma?    

Gandurile i-au fost intrerupte de un sunet enervant. Un fel de ticait persistent si infundat. S-a uitat in jur, dar nu putea sa gaseasca sursa sunetului. Venea de undeva din spate, dar nu putea sa-si dea seama ce era. Un ceas?