ALICE’S POV
Dimineata m-am trezit tarziu. Era ora 11 si soarele era sus pe cerul albastru fara nori. Iubeam zilele de genul. Albastrul era culoarea mea preferata si imi placea sa privesc cerul… ma facea sa ma simt libera. In zilele astea voiam doar sa ies afara si sa ma intind pe iarba. Dar nu puteam. Harry nu ma lasa sa ies dintre peretii astia. Nici macar nu deschidea geamul cu mine in camera. M-am schimbat intr-o pereche de pantaloni scurti negri si un tricou rosu cu scris alb. Mi-am aranjat parul si m-am spalat, dupa care am coborat.
Chiar de pe trepte puteam auzi strigate care veneau din sufragerie. Bun inceput! Stateam la intrarea din sufragerie tacuta si priveam scena care parca era din filme. Harry, Perrie, Zayn si Niall erau intr-o parte, iar Liam, Louis si Nadia erau in cealalta. Nu imi dadeam seam ace se intampla, dar partea lui Harry spunea lucruri cum ar fi “e prea periculos”, “nu o sa mearga”, “o sa moara” iar cealalta parte ziceau “o sa fie bine” , “o sa se descurce”.
Mi-am dres vocea si toti s-au oprit cand m-au vazut. Harry era nervos si se uita la mine ca si cum simpla mea prezenta ii incurca planurile. Louis, pe de alta parte, mi-a zambit si a venit catre mine cu un zambet mare pe fata:
- Ah, Alice! Chiar persoana pe care voiam sa o vad! Cum ai dormit?
- Las-o in pace, Louis! l-a amenintat Harry, punandu-se in fata mea ca un zid.
- Dar ce am facut? I-am pus o simpla intrebare, nu e nevoie sa te crispezi asa! i-a raspuns Louis, dandu-si ochii peste cap plictisit.
Am iesit de dupa postura impunatoare a lui Harry si am intrabat uitandu-ma catre oricine altcineva decat Harry si Louis.
- Ce se petrece aici?
- Nimic! a raspuns Harry rastit.
- E vorba de o misiune, a inceput Liam.
- Ce fel de misiune? am intrebat inaintand spre Liam, dar Harry m-a prins de incheietura si m-a oprit.
- Taci din gura, Liam! l-a amenintat Harry.
- Mike, tipul care a gazduit petrecere, ne-a spus ca trebuie sa ne vedem cu un barbat pe nume Joseph. E foarte bogat si are niste… cum sa le spunem? Probleme nerezolvate cu Mike, a continuat Nadia de unde a lasat Liam povestea.
- Nadia, a avertizat Niall cu vocea incordata, dar Nadia l-a ascultat.
- Vezi tu, noi trebuie sa ne vedem cu omul asta si sa ii cerem niste raspunsuri pentru Mike. Dar ca sa facem asta, trebuie sa il pacalim. Trebuie sa ne intalnim la barul hotelului cu el si sa il facem sa mergem intr-o camera, iar apoi baietii o sa aiba grija de tot. Dar vezi tu, tipul asta are o chestier pentru surori. M-as fi dus eu cu Perrie, dar nu semanam. Tu cu mine, pe e alta parte, semeni mai mult. Par aproape la fel, nasul la fel, forma fetei la fel… l-am fi pacalit si am fi terminat chestia asta mai repede. Dar ei, a zis ea aratand spre Niall, Perrie si Zayn, nu vor sa te lase pentru ca spun ca e prea periculos.
- Si este periculos? am intrebat precauta.
- Nu! au spus Nadia si Louis.
- Da! au insistat restul.
Am stat putin sa ma gandesc. Ce se putea intampla pana la urma? Eram intr-un hotel plin cu persoane, iar baietii vor fi si ei acolo. Nu vad o problema. In plus, ar fi timpul sa ii ajut si eu cu ceva, nu numai sa stau in casa lor si sa le mananc mancarea, iar ei sa fie nevoiti sa aiba grija de mine deoarece sunt “iubita” lui Harry Styles. Desi ideea sa fiu “sora” Nadiei imi displacea, trebuia sa o fac, iar in timp ce ceilalti se contraziceau, vocea mea s-a ridicat mai sus decat toate si am spus increzatoare:
CITEȘTI
Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome
Fanfic"Au cazut in sindromul iubirii, dependenti unul de celalalt. Si iubirea nu e un sindrom de care sa scapi, ci el te scapa pe tine." "La naiba cu asta, de ce eu?" - Alice "Esti a mea si pot sa fac ce dracu' vreau cu tine!"...
