Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Epilog

EPILOG

POVESTE LA PERSOANA A TREIA

Ai trecut doi ani de la nasterea lui Thomas si moartea lui Hannah Darcy. Nu se puteau separa aceste doua evenimente. Multe s-au schimbat in doi ani. De exemplu, cei din casa aflata la marginea Las Vegasului s-au mutat. Astfel, Louis si Rita au ramas in Las Vegas cu noul lor bebelus pe nume Felix, Zayn, Perrie si Amelia au mers in San Francisco, Liam si Sophia in Los Angeles, Niall si Lola au ajuns pana in Phoenix, iar Harry si Alice in San Diego. dar nu au uitat unul de altul. Vorbeau in fiecare zi la telefon si se intalneau odata pe luna in casa din Las Vegas. Sunt o familie, iar familia nu se uita.

Harry si Alice? Perfecti. Micutul Thomas este un Harry in miniatura. Are parul cret prea mare pentru capul sau si ochii verzi sclipitori. Se vad gropitele cand zambeste, iar nasul ii este mic, exact ca si cel al lui Alice. Dar nu este singurul in familia Styles. Doar cu un an mai micuta decat Thomas, Rose are doar un an. Ochii ei sunt tot verzi, dar unul mai inchis, cu nuante castanii. Gropitele sunt vizibile inca de acum cand zambeste si o face pe Alice sa rada.

Si toate merg bine. As vrea sa pot spune ce lucruri palpitante li se intampla in fiecare zi si aventurile pe care le au, pericole la fiecare pas si noi provocari zilnic, dar nu e asa. In sfarsit, arata ca o familie normala. Pur si simplu.

As putea sa privesc iubirea dintre Alice si Harry pana ar trebui sa imi dau ultima rasuflare si tot nu m-as plictisi. Nu m-ar plisctisi felul cum ochii ei inca se aprind cand il vede pe Harry sau cum Harry isi inclina putin capul intr-o parte cand o vede pe Alice rusinandu-se. Cum ai putea sa te plictisesti de o iubire care continua sa apara de parca nu s-ar mai termina?

Secretul e in sindrom. E boala pe care nimeni nu o vrea, dar la care toti viseaza. Te face slab. Daca esti bolnav cu sindromul iubirii, esti slab si ai sa te alegi cu cele mai crestate rani pe suflet. Dar daca gasesti pe cineva la fel de bolnav ca si tine, poti fi salvat. Sindromul asta vine in atatea forme si indicii. Vine in etape si stagii. De exemplu, verbul " a placea". Placerea este ceva ce simte trupul, nu sufletul. Iubirea e ceva ce trebuie simtit cu sufetul. Deci cum iti dai seama daca esti infectat sau nu?

Sindromul iubirii a cucerit toate razboaiele lumii. Oamenii se lupta pentru pace, religii, independent, politica si alte lucruri care in cativa ani vor fi trecute in carti de istorie. Sindromul e o lupta cu tine insuti. Te lupti sa nu fii infectat? Te lupti sa il infectezi si pe celalalt? Cum te lupti? De ce te lupti? Iti spun eu de ce. Pentru fericire. Toata lumea asta vrea fericire, iar sindromul asta ne-o poate oferi. Niciun razboi sangeros in care oamenii isi sustin ideile cu bombe si mitraliere nu o sa vindece lumea asta si nici nu o sa o faca mai fericita. Dar satisfactia de a lua un caine de pe strazi in casa ta, senzatia de a tine acea persoana speciala de mana sau a o privi, momentul cand vorbesti cu atata pasiune de ceva incat devine iubire... astea sunt lucrurile care o sa ne faca fericiti. Deci preferi sa intri in istorie sau sa fii fericit? Preferi sa te stie o lume intreaga sau o farama din bucuria unui copil cand aude clopotelul care anunta pauza?

Sindromul are bune si rele. Le accepti si ti le insusesti. Pana acum nu am auzit de o iubire cu adevarat pura si nu o sa fii tu acela. Nu poti sa o pastrezi pura. Sindromul nu iti aduce fericire. Sindromul are consecinte.

Si asta am incercat sa spun in tot timpul acesta. Sindromul iubirii este cel acre ne va distruge pentru a ne renaste. Ne va tavali in noroi, ne va lovi si ne va umili, dar in final, te renasti. Esti altul cu fiecare iubire. Deci nu lasa o singura lovitura sa te doboare. Nu lua vaccinul impotriva sindromului. Alege. Fie te lasi prins in sindrom, fie o sa fugi toata viata. Dar lasa-ma sa iti spun asta. Fiecare sindrom are consecinte. La fel cum si actiunile protagonistilor nostri vor avea consecinte.  Deci alege cu grija consecintele pe care le vei putea suporta mai bine deoarece sindromul nu iarta pe nimeni. Odata ce ai simtit pentru prima oara sindromul in venele tale, consecintele vor urma. Deci pregateste-te sa iubesti consecintele sindromului pentru ca alta scapare nu exista.

Urmeaza o nota a autorului pe care TREBUIE NEAPARAT sa o cititi. Nu glumesc.Acest capitol ii este dedicat lui @AnessiaOancea careia ii multumesc pentru toata sustinerea! :) Multumesc pentru ca cititi! :) Xx