Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 49

Pentru o citire mai buna, ascultati piesa din descriere, "Wounded Animal" de Mary Lambert.

ALICE’S POV

Am deschis ochii doar cand am simtit patul familiar care mirosea ca si Harry. Probabil el credea ca adormisem. Priveam in gol, ascultand cum se misca prin camera. Am auzit usa deschiandu-se si frigul m-a lovit in spate. Am auzit cum invartea rotita de la bricheta lui pentru a o aprinde. Nu pasise afara si stiam asta deoarece il auzeam tusind si oftand din cand in cand.

Mainile imi erau asezate lejer, una peste abdomen si una atarna usor din pat. Ar fi trebuit sa ma ridic si sa vad daca era bine, dar nu voiam. Voiam sa fiu eu cu mine si sa stau departe de el. Nu il uram, dar ma simteam asa expusa acum. Toata agitatia asta m-a facut mai vulnerabila si am simtit cum tot corpul meu a vrut sa cedeze si nimic mai mult. Jos au ramas doar Louis si Liam, Liam avand grija de umarul lui Louis care a fost impuscat. In rest, casa era linistita si asta insemna doua lucruri: erau obositi sau am dat de dracu’.

Gandurile mi-au fost intrerupte de telefonul lui Harry care bazaia in pat, pierdut undeva prin asternuturi. Mi-am inchis ochii si i-am auzit pasii venind spre mine. A luat telefonul si vibratiile pe care le simteam in saltea s-au oprit brusc. A injurat si apoi i-am auzit vocea ragusita raspunzand incet:

-          Daca nu e una din asistentele tale care ma anunta ca esti mort, nu vreau sa stiu.

S-a indepartat de pat, vocea lui devenind mai indepartata, dar inca puteam sa inteleg ce spunea. O mica pauza a urmat si apoi Harry a vorbit din nou:

-       Suntem bine si da, sigur erau ei. La naiba, le-am vazut tatuajul! Chiar trebuie sa ii iau unuia capul, sa ti-l impachetez si sa ti-l arunc pe masa? l-am auzit spunand si mai revoltat si nervos, dar inca pastrandu-si vocea jos.

M-am incordat usor la cuvintele sale.

-         A fost o nenorocita de capcana, idiotule! a spus Harry dupa inca o pauza. Taci cand vorbesc! Ti-am spus ca luam armele daca drumul e sigur. Asta era treaba ta! Sa te asiguri ca nu o sa tinteasca nimeni dupa capul meu si informatorii tai de cacat au esuat. Nu mai facem nimic pana nu rezolv cu idiotul celalalt! … Da, o sa sun daca am nevoie de ajutor, a continuat cu vocea mai potolita, dar inca incordata.

Apoi cred ca a inchis apelul deoarece a inceput sa injure printre dinti incet si a oftat profund. Inima imi batea prea repede si eram speriata. Aveam un nod in stomac care imi amintea ca suntem dati dracului. Mi-am inclestat dintii ca sa nu las lacrimile sa cada. Si stateam acolo, intinsa, simtindu-ma mizerabila din cauza noroiului de pe hainele mele, a sangelui uscat de pe blugii mei si a palmelor murdare, dar si a senzatiei ca mainile omului care m-a prins de glezna inca erau acolo. Imi era frica.

Nici nu a trecut mult timp, iar telefonul lui Harry a inceput sa bazaie din nou. El a raspuns, dar nu inainte sa ofteze nervos.

-          Ce mai e acum, Mike? a intrebat.

O liniste a urmat si a fost o liniste asa… lunga si intunecata incat parca voiam sa ma ridic si sa tip doar ca sa nu mai fie liniste. I-am auzit pasii lui Harry si am stiut ca a iesit afara. De ce a iesit? Nu voia sa aud daca ma “trezeam” accidental sau ce? M-am ridicat si l-am vazut sprijinit de balustrada, cu spatele la mine si telefonul la ureche. M-am apropiat si m-am lipit de geam, scotandu-i usor capul afara.

-          O sa te mai intreb o singura data si apoi o sa inchid telefonul: de unde ai numarul meu?

Vocea lui era nervoasa si incordata. Suna ca si un animal ranit: amenintator si gata sa atace daca cineva facea o miscare gresita.