Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 34

Pentru  o citire mai buna ascultati piesa de pe margine! (Tonight I Wanna Cry - Keith Urban).

Au trecut doua zile de cand i-am spus ca il iubesc. Nu i-am mai spus-o de atunci. Aveam fluturasi si zambeam de fiecare data cand ma gandeam la asta, la momentul cand am spus-o. Nu voiam sa il speriu sau sa il fac sa se simta prost. Intr-un fel, cred ca si el ma iubeste doar ca nu stie daca e corect ceea ce i se intampla.

In prima zi, totul parea atat de bine. Totul era normal si frumos. Dar acum, astazi, parca nici nu ne cunoastem. Cand m-am trezit de dimineata, el privea pe geam ingandurat, iar cand l-am strigat, parca nici nu era el. Vorbea cu dispret si mereu prea putin. Nici nu m-a lasat sa il imbratisez. Isi ferea privirea de a mea si nu vorbea cu nimeni.

Eram in sufragerie si vorbeam cu Perrie cand l-am auzit coborand scarile. L-am vazut doar pana cand a intrat in bucatarie. Hainele lui negre si lungi pareau asa grele peste umerii lui.

-          Ce e cu el? a intrebat Perrie.

-          Nu stiu... am raspuns incet.

Am auzit strigate din bucatarie. Zayn a iesit din camera lui in viteza si ne-a facut semn sa nu intram. Am auzit o lovitura puternica si si mai multe strigate.

-          Ce naiba? a intrebat Louis care cobora scarile in viteza.

-          Harry si Zayn... am inceput el, dar m-am oprit cand i-am vazut ochii bulbucati.

-          Voi doua, in camera, acum! a zis el gesticuland.

Ce naiba se intampla? Am fugit in bucatarie fara sa il mai ascult pe Louis care o ducea pe Perrie in camera ei. Pe jos erau cioburi si telefonul lui Harry era spart langa un perete. Niall avea obrazul vanat si Zayn incerca sa il calmeze pe Harry.

-          Idiotilor! Lasati-ma in pace! le zicea Harry printre dinti.

-          Harry? am zis incet.

Ochii lui nervosi s-au ridicat spre mine. M-a privit si corpul lui s-a incordat si mai tare. O suvita pe par ii atarna pe fata si ii acoperea jumatatea dreapta a fetei. S-a eliberat de mainile lui Zayn si a trecut in viteza pe langa mine.

-          Ce se intampla? am intrebat uitandu-ma la mizeria din bucatarie.

Nimeni nu mi-a raspuns. Ei doar s-au uitat la mine. Mi-am dat ochii peste cap si am iesit dupa Harry. Era afara langa masina lui neagra si fuma. Soarele apunea incet dand culoarea aceea sangerie orizontului. Am pasit repede pe langa el si m-am oprit in fata lui. Ochii nervosi si suvita rebela inca se pastrau pe chipul lui tensionat. Mi-am ridicat o mana sa ii indepartez suvita de pe chip, dar el s-a tras de langa mine si si-a trecut mana prin par nervos. Si-a aruncat tigara pe jumatate terminata pe jos si mi-a zis fara a ma privi nici pentru o secunda.

-          Intra in masina.

Si-a scos cheile din buzunarul drept si s-a dus pe partea soferului. Am intrat repede fara sa mai pun intrebari. Harry a turat masina si a pornit in viteza in partea opusa Las Vegas-ului. Priveam in fata si din cand in cand mai priveam in directia lui. Era nervos si atat. Nu i-am vazut ochii astazi decat nervosi. Stomacul mi s-a strans intr-un ghemotoc. De ce era furios? De ce nu voia lumea sa imi spuna ce se intampla?

Ma tineam strans de manerul de la portiere masini deoarece conducea foarte repede, iar drumul era plin de curbe. Urcam pe un versant abrupt si il puteam vedea pe Harry cum devenea din ce in ce mai tensionat. A oprit masina pe marginea drumului. A luat o punga din portbagajul masinii si a pornit inainte. Am mers dupa el. Deja soarele apusese si frigul se lasase. Am mers dupa el si dupa cateva minute de mers am ajuns in fata unor porti metalice gigante. S-au deschis cu un scartait straniu si ruginit cand Harry le-a impins. A intrat si am ramas uimita. O catedrala care arata abandonata se afla pe partea dreapta si puteai vedea o lumini arzand in ea timid. Eram intr-un cimitir. Pielea imi era de gaina de la vantul care adia. Harry mergea parca hipnotizat. Trecea printre pietre grele de mormant si cruci inscriptionate. Pe unele erau flori uscate... parea ca nu a mai trecut nimeni pe aici de ceva timp. Deja eram spre capatul cimitirului. Acolo erau doua pietre isolate, apropiate si simple. Fiecare avea la capatai o piatra patrata pe care era gravat ceva. Pe prima scria "Anne Styles, 23 martie 1969 - 5 septembrie 2007, Mama" , iar pe a doua "Gemma Styles, 4 decembrie 1992 – 5 septembrie 2010, Sora". Atat, nimic mai mult sau mai putin. Nu scria nimic de faptul ca mama lui a mai fost si sotie sau Gemma si fiica. Doar ce au insemnat ele pentru el. Harry a trebuit sa le ingroape singur. El s-a ocupat de tot. Si-a ingropat mama si sora, cele doua finite importante din viata lui. Gemma se sinucise in aceeasi zi in care mama ei a murit. 5 septembrie. Stai, ce? 5 septembrie? Ma uitam astazi la televizor si intr-un colt scria data, ora sic ate grade erau afara. Data este 5 septembrie. Astazi era aniversarea mortii lor.