Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 36

M-am trezit a doua zi in patul mare. Bratele lui Harry erau in jurul meu si, nu stiu de ce, am avut un sentiment de repulsie insotit de unul de euforie. Eram in bratele lui puternice si grijulii pe care le adoram si de care imi era dor. Dar apoi mi-am amintit ca bratele acelea ma lovisera si atunci a venit repulsia. I-am spus ca il iubesc, l-am implorat sa se opreasca, iar el nu a facut-o. De ce ai face asta?

I-am indepartat bratele si l-am auzit maraind adormit. Ma indreptam spre usa in timp ce il auzeam foindu-se in pat si, chiar cand am iesit pe usa, l-am auzit spunand un “ce naiba”, dar eu eram deja pe hol. Inca nu era nimeni in casa. Unde erau toti? Oare daca m-ar fi auzit tipand aseara de durere ar fi venit sa ma ajute?

Durerea era insistenta in jurul vanatailor si mi-am dus o mana la abdomen in timp ce intram in bucatarie. M-am urcat pe un scaun ca sa ajung la dulapul cu medicamente si am luat o pastila pentru dureri. Am pus-o intre doua linguri, incercand sa o zdrobesc, dar forta nu ma ajuta. Chiar atunci usa s-a deschis si Harry doar cu pantalonii pe el a intrat.

-          Ce naiba faci? m-a intrebat el uitandu-se la mine.

Nu isi amintea? Nu era asa beat.

-          Ce e aia? m-a intrebat privind spre mainile mele.

Avea privirea aia confuza pe fata, dar nu stiam daca e o scamatorie sau nu. Nu merita sa imi racesc gura de pomana.

-          De ce ai lua ceva de dureri? Te… a inceput el, dar apoi s-a oprit.

M-a privit inca incurcat, dar apoi incepeam sa vad cum fata i se contorsioneaza, se incrunta si apoi se intristeaza. Vina ii era pe toata fata. Deci stia.

-          Alice… a inceput el, dar mi-am ridicat o mana ca sa il opresc.

S-a apropiat de mine, dar nu am schitat nici cel mai mic gest.

-          N-nu eram eu… tu stii ca nu ti-as face asta daca as fi fost treaz! Jur ca nu am crezut niciun cuvant si imi pare rau pentru… lovituri.

“Imi pare rau”. Ce va rezolva un “imi pare rau” acum? Nimic. Inca ma straduiam sa imi fac pastila praf, dar nu reuseam. Simteam cum mici lacrimi se adunau in ochii mei.

-          Lasa-ma sa te ajut! a zis si mainile lui le-am luat pe ale mele ca sa apuce lingura.

Raceala de pe mainile lui era ingrozitoare. Mi-am tras mainile si am lasat lingura sa cada pe pamant si am marait nervoasa.

-          De ce nu ma ajutai cand te imploram sa te opresti din a ma lovi pana nu imi mai simt corpul? De ce trebuia sa presupui ca eu chiar ma dadeam la tipul ala? Chiar asa ma crezi? Ei bine, imi pare rau, Harry pentru ca sunt o mica parasuta in ochii tai si ca nu m-a calcat o masina dupa ce mi-ai tras-o!

Am iesit repede din bucatarie si primul gand a fost sa urc sus si sa ma ascund intr-o camera, dar apoi am vazut usa. Nu stiu daca am facut constient miscarea, dar m-am dus la usa si am tras de clanta. Era deschis. Era deschis. Am fugit afara si nu imi pasa de roua de pe iarba sau de vantul care sulfa cu putere. Voiam sa fiu acasa si departe de el. Pacat ca nu e niciodata cum vreau eu. Mainile lui m-au prins de talie, palmele sale presandu-se de locul unde aveam vanatai, iar eu am icnit de durere. M-a intors cu fata la el, dar nu voiam sa fiu asa aproape.

-          Esti nebuna? m-a intrebat putin nervos.

Mi-am dus mainile la fata si am inceput sa plang. Palmele lui mi s-au plimbat usor prin par, dar nu l-am lasat mult deoarece m-am indepartat si am mers in casa, resemnata ca o sa mor in casa asta nenorocita.

Am urcat in camera de oaspeti unde dormisem si cand era Nadia la noi, dar cand am incercat sa o deschid, nu am putut. Inchis, grozav. Am auzit o lovitura de la parter si injuraturile lui Harry. Am intrat in camera lui si m-am asezat pe fotoliul pe care dormisem. Nu puteam sa ii simt mirosul acum. Ma gandeam cum de nu i-a pasat cand ochii mi s-au umplu de lacrimi si cand strigam dupa ajutor. Cum de nu s-a oprit cand a vazut unghiile mele zgariand parchetul, incercand sa ma agat de ceva. Cand picioarele mi-au cedat de durere. Cum de nu s-a oprit dupa toate astea?