Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul zece

Deja mergeam de 15 minute si nu mergeam chiar foarte incet. Mai degraba alergam pe sosea si nu imi puteam stapani nodul din stomac. Inca nu ne vorbiseram si deja devenea enervant… sa stiu ca toate astea sunt un joc pentru el, toate astea erau o gluma. Faptul ca eu nu vorbeam cu el, il provoca si intriga si mai mult. Toate astea chiar erau un joc. Si castiga.

In sfarsit, am ajuns la o casa enorma cu 5 etaje si cu o parcare foarte mare. Ospatarii umblau si prin curte si serveau pe cine le cerea. Toata lumea era imbracata festiv si, cum a spus Perrie, fetele aveau toate rochii lungi care pareau foarte scumpe. Oare toti faceau ce facea Harry? Masina era oprita, iar eu doar admiram casa fara sa imi dau seama ca Harry a iesit. Chiar cand voiam sa imi deschid usa, ea s-a deschis larg singura si o mana mi-a fost oferita ca sa pot iesi. Am iesit chiar mai dizgratios decat am intrat in masina ceea ce l-a facut pe Harry sa rada. Stiam ca trebuie sa parem un cuplu in ochii tuturor. De altfel, cum rma sa ma prezinte Harry in aceste conditii celorlalti? “Aceasta e Alice, am rapit-o din Chicago si o tin prizoniera ca pe o sclava in casa mea cumparata din bani pe care i-am furat. Voi cum mai sunteti? “

Usa de la intrare era asa de mare incat eu, Harry, Zayn, Perrie, Liam, Louis si Niall am intrat deodata pe ea. Ma tineam bine de bratul lui Harry deoarece inca eram instabila pe tocuri. Ne-am pus intr-un cerc, exact ca in filmele cu mafioti, iar Harry a vorbit:

-          Bun, deci noi trebuie doar sa ne fataim pe aici putin ca sa ii aratam lui Mike ca am venit. e opt si jumatate. La miezul noptii cel tarziu plecam.

-          Ca de nu ce? Ne transformam intr-un dovleac? a incercat o gluma Niall, dar toti s-au uitat urat la el. Toata lumea era stresata.

-          Eu, Alice si Louis mergem sa vorbim cu Mike, Zayn si Perrie mergeti la receptive si ridicati pachetul pe numele Nadia, Liam si Niall mergeti si vedeti daca Ed a ajuns si rezolvati cu el. La treaba.

Si atunci toti au plecat in parti diferite. Harry m-a tras dupa el pana am ajuns la scarile ce duceau la etaj. Acolo stateau la o masa inalta un barbat cu par scurt si negru si destul de inalt care o tinea de man ape o femeie mai batrana vopsita cu un blond enervant, cu multe bijuterii si o rochie roz bombon cu multe paiete. La gat sip e maini se putea vedea pielea batrana si incretita. Deci ei erau cei care gazduiau petrecerea. Diferenta de varsta dintre ei era vizibila cu ochiul liber. Dar daca se iubeau, ce conta? Harry a mers increzator spre ei cu Louis in timp ce eu ma temeam numai vazandu-i.

-          Buna, Mike! a spus Harry strangandu-I mana. Buna, Magda! A spus sarutandu-I mana doamnei.

Louis i-a repetat actiunile. Nici Louis, nici Harry nu erau fericiti sa fie aici. Niciunul nu zambea si erau distanti.

-          Justin! a spus el uitandu-se spre Louis. Henry! a spus spre Harry. Ma bucur ca ati ajuns! a spus Mike cu un ranjet. Si cine e aceasta? a intrebat el aratand spre mine.

-          Ana, iubita mea.

-          Incantat de cunostinta! a spus Mike, sarutandu-mi mana.

I-am zambit deoarece mi se parea un gest frumos din partea lui. Totusi nu am putut sa nu observ privirea plina de invidie a sotiei lui. Ea mi-a intins mana ca si cum s-ar fi asteptat ca eu sa i-o pup, dar am apucat-o normal si i-am strans-o in schimb, lucru care a ofticat-o. Louis a aprobat din cap, zambind larg si pana si Harry zambea usor. Totusi m-a surprins cand nu le-a folosit numele reale. Adica nu cred ca e asa prost sa le foloseasca numele adevarate in public ca sa nu fie descoperiti.

-          Am lasat coletul la receptive, a spus Mike.

-          L-am luat deja, a raspuns Louis enervate deja.