Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 47

Nu stiu ce am simtit atunci. Ma uitam la el, iar el se uitat la mine. Cum s-a intamplat asta? Am avut grija intotdeauna.

Cand ochii lui s-au indreptat asupra abdomenului meu, m-am incordat si mi-am asezat o mana peste el. Nu simteam nimic. Cum de nu am stiut ca aveam un copil? De ce eram asa proasta si nu am vazut semnele? Harry inca ma privea prostit.

-          Iti bati joc de mine? m-a intrebat intr-un final, privindu-ma in ochi.

Nu imi puteam da seama daca era nervos sau trist. Mi-am pus mana pe frunte si m-am lasat in jos, stand ghemuita. Simteam durerea asta prin abdomen, desi realizam ca era totul in mintea mea. Ce dracu’ ma fac acum cu un copil? Tot stresul pe care l-am avut si o sa il am nu au cum sa ajute. Puteam auzi un bebelus plangand. Incepeam sa innebunesc.

Bratele lui Harry m-au ridicat de pe jos si m-au intors cu fata la el. Ne priveam, dar tot ce am vazut a fost un ocean de nesiguranta.

-          Ce naiba o sa ne facem? am intrebat aproape soptit. Nu putem sa avem un copil acum. Ce ne facem cu tatal tau si munca ta si afurisitii de politisti care o sa ma caute? Cum o sa il aducem in viata asta in care nici eu nu pot respira linistita?

El a tacut, iar tacerea lui ma ucidea. Mi-a cuprins talia si m-a dus pana la masina, dar nu am mai stat in bratele sale. Ne-am ocupat fiecare locul, iar masina a pornit. Mi-am infasurat mainile in jurul abdomenului. Ce urma? Sa il omor? Nici nu il stiu. Nu pot sa ii fac asta, dar nu pot sa il aduc pe lume cand stiam ca nu e sigur nici pentru un gandac care se afla la o distanta de 5 kilometri de Harry. Nu acum si nici asa. Ma uitam pe geam si ma gandeam la copil. Era fata sau baiat? Urma sa fie cret ca si Harry? O sa aiba zambetul lui si ochii mei sau invers? Voiam ca el sau ea sa arate exact ca si Harry. Voiam sa ia frumusetea lui si partile bune din caracterul lui. Voiam sa ii fac un patut micut intr-o camera si in fiecare seara sa il tin in brate, iar Harry sa ma tina pe mine in brate. Voiam sa il vad pe Harry ca un tata. Voiam asa de multe de la lucrul asta frumos din mine, dar nu puteam sa i le cer. Nu puteam sa il chinui si nu puteam sa ii arat din prima partea intunecata a lumii.

Imi era asa de frica pentru el. Cate facusem saptamanile astea fara sa stiu ca exista? Cat am plans si m-am stresat si m-am agitat. Poate i-am facut rau. Si acum voiam sa plang si sa tip si il voiam pe Harry care sa ma linisteasca, dar nu puteam sa fac asta.

Nu stiam daca Harry era nervos sau suparat. Nu stiam daca o sa ma puna sa scap de copil sau o sa il accepte. Nu stiam ce gandeste, dar simteam ca a pus zidul acela de racoare intre noi pe care il avea si cand m-a luat prima data din Chicago. Doamne! Chicago! Mama nu o sa stie ca are nepotei, iar Semi nu va sti ca este unchi. In ce m-am bagat?

Am inceput sa plang incet. Imi curgeau lacrimi pe obraji si incercam sa imi tin suspinele, oftand prea des. Mi-am intors fata spre geam. Imi repetam sa ma opresc din plans, dar nu puteam. Urma sa distrug cel putin doua vieti. Cel putin.

-          Ce faci? m-a intrebat Harry dupa putin timp.

-          Nimic, am raspuns, fata fiindu-mi intoarsa ca sa nu ma poata vedea.

Incercasem sa imi ascund tremuratul vocii sau sughiturile care ma sufocau. Masina a fost smucita brusc de Harry si a parcat-o langa sosea. A iesit nervos, trantind usa si apoi mi-a deschis-o pe a mea. Mi-a desfacut centura si m-a tras afara, inchizand portiera cu piciorul. M-a asezat pe o bordura care despartea drumul de o campie. Afara era asa frig si intuneric, incat abia puteam sa disting hainele negre pe care le purta Harry de bezna care ne inconjura.

Bratele lui mi-au prins umerii si m-au facut sa ma uit la el.

-          Ce naiba, Alice? a zis el nervos.