Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul patru

Alerg pe un drum drept. Totul in jurul meu e alb. Privesc peste umar si vad doi ochi verzi nervosi ce ma urmaresc. Alerg si mai repede, iar lacrimile izvorasc pe obrajii mei. Ma lovesc de o persoana si cad pe jos. Soferul de camion ma imobilizeaza si tot ce pot sa mai vad sunt ochii lui insetati.

Ma trezesc si dau un tipat. Aveam lacrimi pe obraji. Il vad pe Louis care ma priveste cu compasiune si striga:

          - S-a trezit!

Harry vine fugind spre mine, iar figura lui se inmoaie cand imi vede lacrimile. Isi stergea mainile de o carpa plina de sange. Arunca fasia de material si vine la mine. Observ pete de sange si pe tricoul sau care clar nu erau ale lui. Ma uit spre iarba si il vad pe soferul de camion intins pe jos si nemiscat. Mort. Dau un tipat. Incerc sa imi duc ambele maini la gura, dar durerea din bratul stang imi revine, iar tipatul s-a transformat intr-un murmur infundat. Acum imi amintesc toata ziua. Cum m-am dus la bazin, cand i-am vazut, cand m-au luat pe sus, cand am fugit de ei si cand barbatul a incercat sa ma violeze. Il uram. Dar nu merita sa moara. Observ ca sunt pe scaunul pasagerului intr-o masina neagra, iar acesta e dat pe spate. In dreapta e parcata cealalta masina in care Niall, Liam si Zayn lucreaza ceva. Inca sunt doar in costum de baie si incep sa tremur, dar nu stiu daca tremur de frig sau frica.

Harry vine si se aseaza guguli langa masina. Imi pune man ape genunchi si ma priveste cu mila. Cand palma lui face contact cu a mea, simt un fel de furnicaturi din acel loc raspandindu-se prin tot corpul. El doar se incrunta si spune:

          - Tremuri.

Deschide usa din spate si ia o patura. Ma impinge mai incolo si se aseaza si el pe scaun. Imi ridica corpul cu usurinta si il aseaza in poala lui astfel incat picioarele mele  atarna din masina, iar capul mi se odihneste pe pieptul lui. Ne inveleste pe amandoi cu patura. Incep sa plang, dar nu e un plans zgomotos. E unul in tacere deoarece nu vreau sa ma arat slaba in fata lui. Simt cum mana lui se aseaza stangaci pe spatele meu ca si cum nu ar fi sigur daca ar trebui sa fie acolo. Dupa putin timp, incepe sa faca miscari absente pe spatele meu care ma linistesc. Corpul meu preia caldura pe care o emana al lui si ma simt in siguranta. Cum e posibil ca cel de care fugeam acum cateva ore sa fie cel care ma linisteste? Cum se face ca cel care voia sa ma rapeasca si sa ma duca naiba stie unde, are grija de mine? Cum se poate ca cel care ma urmarea pe stradute si se uita cu atata ura la mine sa imi arate atata  bunatate? Mana lui se aseaza pe umarul stang si il imbratiseaza, dar o durere ma strapunge prin tot corpul. Ma ridic de pe el si fac o grimasa.

          - Ce s-a intamplat? a intrebat confuz.

          - Bratul meu… e tot ce pot sa spun.

          - La naiba! spune nervos si se ridica din scaun lasandu-ma singura. Liam! striga el.

Liam vine, iar dupa o scurta convorbire cu Harry, pleaca si se intoarce cu o trusa medicala. Acum toti baietii sunt in jurul masinii si se uita la mine. Abia acum apuc si eu sa imi vad corpul. Am o vanataie pe soldul stang si pe piciorul drept. In rest, doar zgarieturi nu foarte grave, dar umarul si capul imi pulseaza ingrozitor. Liam incepe sa imi curate ranile si sa ma dea cu o alifie pentru vanatai.

          - Nu ne-ai spus numele tau, draguta! spune Louis la un moment dat.

          - Alice.

Apoi e o liniste mormantala. Arunc o privire la cei cinci baieti. Toti privesc in gol. Doar Liam e atent la ranile mele. Dupa ce termina cu zgarieturile, imi studiaza bratul.

          - Umarul tau e dislocat de la cadere. Trebuie sa ti-l pun la loc, iar asta va durea, spune Liam calm, dar inima mea e cat un purice acum. Baietii s-au indepartat de masina, iar eu am ramas numai cu Harry si Liam.