Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 41

Era ora cinci dimineata, iar eu si Harry asteptam in receptie. Bateam nelinistita din picior si sorbeam din cand in cand o gura din cafeaua pe care Harry mi-a adus-o. Astazi incepea totul. Nu stiam cand va fi gata sau ce se va intampla, iar asta ma speria. Eram pierduta cu privirea gandindu-ma la ziua de azi cand Harry mi-a luat cafeaua neterminata din maini si a aruncat-o la gunoi.

-          Hei! am protestat eu.

-          Esti agitata, iar cafeaua aia iti facea si mai rau, a zis amuzat.

-          Dar intarziem si Mike o sa fie nervos pe noi! am zis panicata.

-          Lasa-ma pe mine sa imi fac griji in legatura cu Mike, a raspuns putin tensionat.

Chiar atunci au ajuns si restul si ne-am urcat in taxiuri pentru ca asa era “mai sigur”. Era un trafic nebun in ciuda orei matinale, iar partea cea mai rea era ca noi trebuia sa strabatem tot orasul. Masinile ne-au lasat in fata unei cladiri care – spre surprinderea mea – nu era abandonata si sinistra, ci era chiar aranjata si parea noua. Am mers spre usa, singurul sunet care se auzea fiind tocurile fetelor. Rita a scos o cartel micuta si a inserat-o in spatiut corespunzator, dar aceasta nu s-a mai intors. Totusi, usa s-a deschis si am ramas uimita cand am vazut ce grea si groasa era. Tot ce am vazut a fost o camera goala. Era o cutie fara ferestre, dar foarte curata si cu un singur bec care lumina slab incaperea. Lola si-a scos telefonul si ecranul ei a luminat putin mai tare locul.

-          Alice, haide langa mine! mi-a spus ea, iar eu m-am executat. Nu ma descurc pe tocurile astea singura, asa ca azi o sa stam mai mult impreuna! a continuat razand dupa ce m-a luat de brat.

Cred ca a fost doar o scuza pentru a putea sa aiba grija de mine pentru ca eu eram cea care era cel mai probabil sa moara prima, dar a fost dragut din partea ei. Louis scria ceva pe telefon si dupa ceva timp a venit un baiat de afara. Nu il puteam vedea bine in lumina slaba, dar stiam ca e chel. I-a salutat pe baieti scurt si apoi s-a dus intr-un colt al camerei. Cred ca era nebun pentru ca a inceput sa zgarie cu unghiile parchetul de la coltul camerei. Ne-am dus spre el. Nimeni nu parea uimit, dar deja m-am obisnuit sa fiu singura care pune intrebari despre un lucru care e ciudat, asa ca am tacut. Pentru oamenii astia era mai normal sa fuga cu o bomba in mana in timp ce un nebun zgaria un colt de casa si altul ii spunea mar unei pere decat sa manance un hamburger.

Chelul a desprins ceva de pe parchet… corectie, de fapt, a desprins parchetul in sine… dubla corectie, a desprins un autocolant care arata ca un parchet si a lasat la iveala cimentul murdar. L-a tras pana la un punct unde a aparut o usa in pamant. A deschis-o cu o cartela – ce-o fi cu oamenii astia si cartel, nu stiu – si usa s-a despartit in doua, incepand o numaratoare inversa. Am intrat cu totii repede si dupa ce a trecut ultimul, usa s-a inchis incet.

Coboram niste scari inalte si inguste in graba. Cand am ajuns la capatul lor, am vazut cel mai uimitor lucru. O camera giganta, plina cu oameni care stateau la pupitre cu calculatoare si lucrau. Unii vorbeau la telefon, altii intr-o casca, cativa scriau ceva si se plimbau si se ocupau cu tot felul de dosare. Pe margini erau barbati care aveau un aspect fizic fioros, cu muschi umflati si arme la ei. Toti, dar absolut toti, aveau pe masa sau la pantaloni o arma. Erau usi cu numele unor oameni pe ele de unde intrau si ieseau multi altii. La etaj era o mansard unde erau alti oameni cu arme care stateau in picioare. In dreapta era o camera facuta din sticla unde vedeai baieti si fete mai tineri antrenandu-se. Ii vedeai cu un instructor care le arata tehnici de lupta. Un perete gros ii separa de altii care trageau cu arma si se bateau cu cutite adevarate. Unii sangerau din brat sau din nas, dar nu le pasa. O usa era cu vestiare, iar alta cu locul medicului. Pe partea opusa era o usa de fier pe care scria mare “laborator”. In fata noastra era o usa dubla pe care nu scria nimic si nici nu puteai auzi nimic. Am urcat niste scari spre o camera pazita de doi barbati bine-facuti care nici nu ne-au privit.