Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 8

Era ca intr-o piesa de teatru. El facea un pas inainte, iar eu unul inapoi. Privirea lui era doar pe fata mea si era atata ura in ea, incat am inceput sa ii simt veninul. Cand piciorul meu a lovit capatul patului, m-am oprit. Nu avea sens sa merg cu spatele pana ma izbeam de peretele camerei deoarece atunci chiar ca nu as mai fi avut scapare. Poate ca reusam cumva sa il pacalesc si sa ajung in baie. El a venit pana in fata mea cu un zambet amar pe buze. A trasat cu degetul aratator o linie in sus pe bratul meu, pana a ajuns la umar. Brusc, mana lui s-a dus la gatul meu si l-a prins ca si cum ar fi vrut sa ma stranguleze, dar nu a facut nimic. Doar imi tinea capul ridicat si gatul fixat. Ma uitam la el cu raceala, dar frica pe care o aveam in mine era gata sa erupa. Harry a oftat profund si a mimat o falsa simpatie, sprancenele adunandu-se si formand riduri. Am simtit cum degetele lui se strang mai tare pe pielea mea. Ma simteam incomfortabil. Apoi s-au strans si mai tare… si mai tare… si mai tare. Nu mai puteam respira. Ma sufocam cu o multime de aer pe langa mine. Incercam sa inhalez aer, dar nu puteam si scoteam niste sunete estompate si inumane. I-am prins mana si am incercat sa ma eliberez, dar nu puteam. Ochii imi erau deja inlacrimati, iar el? El nu arata nicio emotie. Ca si cum nu ma vedea. Ca si cum privea un perete alb.

Chiar cand simteam ca voi lesina, mana lui m-a aruncat pe jos, langa perete. Am tusit cu putere si am lasat aerul sa imi umple plamanii. Ma tineam de gat si incercam sa imi opresc lacrimile.

-          Tu nu ma respingi pe mine! Esti la dispozitia mea. Mai fa asta o singura data si jur ca te bag in mormant!

Cuvintele lui erau pe un ton amar si calm. Era periculos de linistit. A iesit din camera trantind usa dupa el. Am lovit podeaua cu pumnul. Eram asa nervoasa pe neputiinta mea. Am lovit din nou. Cum se poate ca el sa aiba control deplin asupra mea? Alta lovitura. Nu apartin nimanui.

M-am ridicat. M-am dus la baie si mi-am privit gatul. Aveam deja formate patru cercuri vanete pe partea stanga a gatului si unul pe partea dreapta. Cum se poate ca el sa fie asa inuman? Nici nu stie cum e sa fii tratat ca o javra de care iti stergi picioarele. Ce se asteapta el? Sa ii sar in brate din prima clipa? Cum ramane cu faptul ca el e un mafiot? Nu pot sa cred ca el chiar loveste femei. Adica, la ce ma astept? Daca omoara, clar si loveste. De ce eu? De ce eu trebuie sa support asta? Ce naiba e asa special la mine? Am inceput sa plang in hohote. E amuzant. Eu cand plang, nu am lacrimi siroindu-mi pe obraji. Abia daca vars o singura lacrima. Eu doar plang, fara lacrimi. Si acum imi tineam in pumni parul incercand sa uit totul. Era asa frig in baia asta nenorocita! Gresia rece si si curentul asta care ma bate in cap si…

Curent? Imi ridic ochii si ii sterg ca sa pot vedea mai bine. De unde sa vina vantul asta? Vad un geam destul de mare. Daca ma straduiesc, pot iesi pe el. Asta e! Pot iesi din gaura asta! Ies si scap! Ma grabesc la geam. Il deschid larg si ma uit afara. Dadea pe acoperis. De pe acoperis puteam sa cobor pe burlan si apoi sa fug. Imi scot un picior afara si vad daca e stabil. Totul e in regula. Apoi il trec si pe celalalt si pasesc pe  o frunza, fiind aproape sa cad daca nu ma intorceam cu fata complet la geam ca sa ma sprijin. Vreau sa imi trec trunchiul cand o mana ma ia si ma trage departe de iesire. Tip si incerc sa ma eliberez. Sigur e mana lui Harry. Ii vad tatuajele. Aveam o singura sansa sa scap. Una singura si eu am ratat-o. Ma arunca brutal pe gresia rece pe care plangeam acum cateva minute. Acum nici vorba sa mai plang. Acum sunt nervoasa. Nu poate sa faca asta! Nu ii permit sa fie asa bipolar! Nu ii permit sa imi faca mie asta!

Ma ridic si imi strang pumnii. El ia aceeasi postura ca si mine. Amandoi suntem temperamentali si acum e vremea sa ne eliberam.

-          Vrei sa te explici? ma intreaba incercand sa isi pastreze calmul si vorbind printre dinti.     

-          Nu! ii raspund. Nu imi pasa daca urma sa o incasez rau, trebuia sa fac asta.

-          Explica-te! tipa el. Era asa nervos, incat vena de pe gat era exagerat de reliefata. 

-          Am incercat sa scap din casa asta de nebuni! Ma poti invinui? Nu am sa indur sa fiu batuta, insultata si tratata ca o sclava mereu!

-          Nu pleci nicaieri! Esti a mea, obisnuieste-te! Fac ce vreau cu tine! Nu ai dreptul sa pleci de langa mine!

Spunand asta, s-a dus si a rupt, literalmente, manerul geamului. Asta m-a facut si mai nervoasa. Acum amandoi tipam.

-          De ce? De ce, pentru numele domnului, m-ai ales pe mine?! Dintre toate fufele din lume puteai sa alegi! De ce pe mine?

-          Ca sa ti-o pot trage mai bine decat au facut-o ceilalti!

Moment de tacere. Ochii mei s-au marit si am inghitit in sec. Ochii lui s-au uitat dincolo de mine. Apoi si-a incretit fruntea si a exclamat surprins:

-          Esti virgina!

-          Ba nu sunt! Minciuna.

-          Ba esti! Ohohooo! Mult mai bine!

-          Adica? am intrebat intrigata.

-          Adica nu e treaba ta.

-          Atunci ce e treaba mea, Harry? Doar nu eu sunt cea care te-a rapit, te-a batut si apoi te tot saruta! Nu eu sunt cea care e draguta cu tine o clipa si apoi iti fac viata un iad! Nu eu sunt aia!

Harry a pufnit in ras. Apoi a continuat cu tonul scazut.

-          Credeai…,alt hohot de ras,… credeai ca eu te plac? Rasete din partea lui. Cum sa fii asa prostuta? E vorba despre joc, despre provocare! Te voi face sa imi oferi ce comoara ai tu acolo si nu vrei sa o dai nimanui. Dar nu am sa o iau cu forta… tu o sa vrei sa mi-o dai! Toate saruturile astea si chestiile astea prostesti sunt pentru joc! Acum, sa clarificam lucrurile: Eu nu te iubesc. Nu te-am luat pentru ca a fost dragoste la prima vedere! Nici nu exista lucruri din astea! Te-am luat ca sa nu mai trebuiasca sa ma culc cu fete la nimereala si apoi sa trebuiasca sa le omor si sa la ingrop. Prea multa munca! In plus, pari interesanta! Tu esti solutia definitiva. Si ce ar strica putina distractie? Acum, fii fata buna si nu ma face sa te mai pedepsesc. Vreau sa fii in forma  maxima pentru diseara! Mergem la o petrecere si nu vreau sa aud comentarii! Ti-am lasat tot ce iti trebuie pe pat. Perrie va veni la 7 sa tea jute sa te pregatesti. Plecam la 8 fix.

Si spunand acestea, a plecat. Am alunecat usor pe langa perete. Am inceput sa plang. De ce plangeam? Pentru ce? Nu aveam de ce sa plang. Dar cuvintele lui… preferam sa ma bata. Mai bine bataia decat ceea ce am auzit. Ranile corpului se vindeca, dar ale inimii? Nu voiam sa merg la nicio petrecere, dar nu aveam de ales. Nu mai aveam de gand sa ma mai cert cu el. Eram gata pentru moment. Voiam sa se termine.

Pai l-am postat si pe asta :) E cam scurt, dar sper sa va placa. In alte ordine de idei, suntem, oficial, in vacanta! Yeey :D Daca vreti dedicatie spuneti si va rog sa votati si sa comentati ca sa imi dau seama daca merita sa continui povestea sau nu :o3 Multumesc celor care citesc!