ALICE’S POV
M-am trezit pe la ora zece. Nu recunosteam locul unde eram. Era un pat, nu o canapea. Sunt acasa? Nu… nu am nicio camera asa simpla. Unde? M-a gasit cineva si m-a salvat? M-am dat repede jos din pat impiedicandu-ma in patura si cazand pe jos. M-am ridicat, chiar daca genunchiul ma durea si am mers la geam.
Aceeasi panorama. Un camp linistit. Sunt inca in casa asta blestemata. Dar cum am ajuns de jos aici sus? Am hotarat sa nu ma mai gandesc la asta. M-am dus la baie si am pus putina apa pe genunchiul meu julit, m-am spalat si mi-am aranjat parul. Hainele mele erau putin sifonate, dar nu imi prea pasa. Sunt inca aici cu Harry si baietii. Cu Nadia. Poate ca mai bine ma ascund in camera asta pana maine. O bataie in usa imi intrerupe sirul gandurilor. Am deschis usa tematoare, dar am fost fericita sa o vad pe Perrie care m-a cuprins intr-o imbratisare stransa.
- Am crezut ca ai plecat! a spus ea inca imbratisandu-ma.
As vrea eu sa fie asa usor.
- Deci, a spus Perrie dupa ce ne-am asezat pe pat, ce crezi despre Nadia?
- Ah… zgomotoasa.
Perrie a ras la gluma mea si m-a luat de mana si am coborat scarile. Nu mai era nimeni in sufragerie.
- Tu ai facut curat aici? a intrebat Perrie cand a vazut ca nu mai erau sticle si scrumiere peste tot.
- Da, nu am putut sa dorm.
Ne-am dus in bucatarie unde am gasit… ceva. O Nadia care purta tricoul lui Harry, care ii trecea cu putin peste fund, imbratisandu-l de la spate pe un Harry cu parul ciufulit si dat pe spate, doar in boxerii lui negri. Perrie nu parea uimita, ci mai mult nervoasa. Nu ne-au observant prezenta pentru ca Harry gatea, iar ea chicotea incet. Il puteam vedea pe Harry zambind. Incepea sa ma sperie starea lui de veselie, dar numai Nadia il putea face sa rada. Ma simteam nefolositoare. In afara e curatenie si probleme, ce mai fac eu pentru ceilalti? Nadia ii uimeste pe toti. Eu ii plictisesc.
Perrie a trantit usa de la bucatarie si atunci cei doi au devenit atenti. Ochii Nadiei m-au scanat din cap pana in picioare, iar Harry o privea intrebator pe Perrie. Nici nu m-a observant.
- Te pot ajuta? a intrebat Harry scos din sarite. Mainile Nadiei inca erau in jurul taliei lui, ceea ce ma facea sa ma simt in plus.
- In primul rand, ar ajuta daca nu ati sta dezbracati in mijlocul bucatariei, a zis Perrie nervoasa.
- Nu vad care e problema ta. Si tu faceai asta cu Zayn! i-a aruncat Harry nervos replica.
Ce era cu amandoi azi? Am tras usor de mana lui Perrie spre iesire, dare a s-a smuls din stramtoarea mea si a inaintat spre Harry. Acum erau foarte aproape si amandoi foarte nervosa. Nadia doar statea si privea totul amuzata.
- In al doilea rand, de ce nu pleaca fufa asta de aici odata? a zis Perrie, scuipand cuvintele.
In regula, deci era nervoasa pe Nadia. Am inteles, e suparata pe Nadia pentru ca Zayn s-a culcat cu ea. Dar ce motiv are Harry sa fie nervos? A, da… lui nu ii trebuie un motiv sa fie nervos.
- Scuza-te? a spus Nadia ofticata.
- Da, de tine vorbesc! Vii aici si ti-o tragi cu toti si apoi stai in casa asta ca si o parasuta ce isi asteapta plata pentru seara ce a trecut!
M-am dus si am tras-o pe Perrie spre usa. Asta avea sa se termine urat. Dar si de data asta s-a tras de langa mine.
- Macar eu pot sa le-o trag bine. Acum nu iti mai obosi singurul neuron functional cautand insulte slabe! a spus Nadia si s-a dus repede dupa Harry, anticipand acelasi lucru ca mine. Asta avea sa se termine foarte urat.
CITEȘTI
Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome
Fanfiction"Au cazut in sindromul iubirii, dependenti unul de celalalt. Si iubirea nu e un sindrom de care sa scapi, ci el te scapa pe tine." "La naiba cu asta, de ce eu?" - Alice "Esti a mea si pot sa fac ce dracu' vreau cu tine!"...
