- La dracu! Când o să înțelegi? Acele vremuri au trecut. A fost doar o atracție de moment.
- Și de ce a trecut așa repede? Nu te-a futut bine?, îmi spune arucându-mi priviri de gheață.
- A trecut pentru că încep să mă îndrăgostesc de tine, idiot...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Conduc cu lacrimi în ochii și cu durere în suflet până la casa lui Max. Nu aș fi vrut să mai pun piciorul acolo niciodată. Casa aia mă va face să fiu slabă, dar trebuie să îți de slăbiciunile mele și să fac cea ce trebuie pentru siguranța bărbatului pe care îl iubesc.
O să îl iubesc mereu. O să îl iubesc chiar și atunci când nu ne vom mai vorbi s-au nu ne vom mai vedea niciodată pentru că locul lui în inima mea nu îl poate ocupa nimeni altcineva. Știam că dragostea doare. Îndrăgostindu-te e ca și cum ți-ai lua un bilet spre durere, dar am simțit cea mai plăcută durere doar cu el.
Parchez mașina și ies din mașină cu inima spartă în mii de bucățele imediat ce am intrat pe poartă toate amintirile frumoase mi-au invadat inima spărgându-o mai mult decât era deja. Asta dacă mai aveai ce să mai spargi. Mă apropii de ușă, dar bodyguarzi mă opresc înainte de-a apuca să sun la sonerie.
- Nu puteți intra.
- Am venit să îl văd pe Max și nu plec de aici până nu vorbesc cu el.
Celălat bărbat pufăie nervos punându-se în fața mea. Sunt destul de rănită pentru ce urmează să fac pentru a mă lua la ceartă și cu gorilele astea.
- Șeful nu vrea să vadă pe nimeni.
- Ascultă la mine, gorilă asta este între mine și el, îi spun încercând să îmi păstrez cât de cât calmul.
Cât timp mă certam eu cu matahala care nu voia să mă lase să trec ușa se deschide pe ea ieșind Max. Era furios și mirosul de tutun combinat cu alcool îl puteai simți de la depărtare.
- Ce dracu e cu gălăgia asta?
- Max...atât este tot ce reușesc să spun.
- Ce cauți aici?
Glasul lui este rece și furios dându-mi de înțeles că deja mă urăște fără să îi fi spus eu nimic.
- Vreau să vorbim, te rog!
- Bine.
Furtuna pe care o zăresc în ochii lui cuprinși de ură amestecată cu durere mă face să vreau să fug.
- Ai de gând să vorbești s-au ai venit doar să îmi strici dispoziția? Sunt ocupat!
- Mai bine plec.
- Nu pleci nicăieri.
Mâinile sale s-au fixat pe încheieturile mele, ca mai apoi să simt o durere cumplită. Mă strângea de încheieturi fără pic de milă, fără ca măcar să îi pese că mă rănește. De ce reacționează așa?
- Iubire, hai sunt pregătită pentru tine!
Holul în care intrasem dădea în camera de oaspeți astfel am putut vedea patul din aceea cameră, îl aștepta o brunetă focoasă pe jumătate dezbrăcată. Idiotul dracu. Eu îmi făceam griji să nu îl rănesc mai mult decât am făcut-o deja cu cea ce ii voi spune și el este foarte bine acompaniat de o curvă.
- Ai auzit! Iubita mea mă așteaptă. Spui ce ai de spus s-au pleci.
- Vreau să...ne despărțim.
- Am fost într-o relație? Nu îmi aduc aminte. Doar pentru că ti-o trăgeam și îți spuneam cuvinte dulci pentru a te atrage în patul meu asta nu înseamnă că eram într-o relație.
- Te rog nu fă asta!
Dau să îl ating, dar acesta mă oprește dezgustat. Iubirea...dispare când te aștepți mai puțin. Oare chiar poate o greșeală să schimbe sentimentele unui om pentru tine? El oare chiar nu mă mai iubește?
- Îmi pare rău că nu te-am ascultat.
- Să nu mă mai atingi niciodată în viața ta. Mi-e scârbă de tine. Ești o mincinoasă. Credeai că nu o să aflu că ți-o tragi cu Ryan pe la spatele meu. Te-ai jucat cu mine cum ai vrut tu, v-ați distrat bine pe seama mea?
Niciodată nu îl mai văzusem așa furios și scârbit pe Max. Știu că așa este cel mai bine, dar asta nu înseamnă că nu mă doare. Dar de unde știe el de Ryan?
- De unde...
- Ryan mi-a trimis niște poze foarte romantice cu voi doi. Dar îmi pare rău nu m-am putut uita la toate mi se făcea scârbă.
- Nu am vrut să te rănesc. Eu..., îi spun cu ochii în lacrimi.
- Curvele nu mă pot răni. Il iubești?
Ăsta era finalul. Dacă îi spuneam că îl iubesc îl voi pierde definitiv, dar dacă îi voi spune adevarul voi trăi mereu cu frica că ar putea păți ceva.
Îmi pare rău iubire. Trebuie să fac asta.
- Da!
- În ochii mei ai devenit un nimic, îmi spune pe un ton tăios mergând în camera unde îl aștepta bruneta.
Ies din casă plângând cu gândul că am făcut alegerea corectă. Când iubești pe cineva sacrifici. Pe tine. Sentimentele tale. Viitorul și dorințele pe care le ai. Sacrifici tot doar pentru siguranța și fericirea ființei pe care o iubești. Aș vrea să mă întorc înapoi și să îi spun tot adevărul. Să îi spun că îl iubesc și că niciodată nu îl voi părăsi.
Imediat ce am ajuns acasă m-am prăbușit în pat dănd frâu liber lacrimilor. Să rănești este ușor, dar să vindeci necesită zile, săptămâni s-au poate chiar ani. Și nu știu dacă Max mă va ierta vreodată.
- Bună, iubire.
- Ce vrei? Lasă-mă în pace! Nu ți-a ajuns! Am făcut tot ce ai zis acum lasă-mă.
- O să te muți cu mine. Hai strângeți lucrurile.
Îl privesc cu lacrimi în ochii dorindu-mi ca cele spuse de el să fie doar simple invenții, dar zâmbetul lui trufaș mă făcea să cred că vorbește serios.
- Nu mă mut cu tine!
Vorbeam cu glas șoptit. Nu puteam să stau în aceeași casă cu el. Mă sufoc în prezența lui. Mi-e scârbă de el.
- Oh, iubit-o! Amândoi știm că vei veni, știm amândoi destul de bine de ce sunt capabil. Vrei o dovadă?
Cuvintele îi părăseau gura cu o asprime îngrozitoare, sângele îmi îngheța în vene. Nu voiam să fac asta, dar știam că nu am de ales. La dracu chiar trebuia să fac asta.
- Bine! Dar nu o să mă ti în casă ca pe o sclavă. O să pot să ies când vreau și nu vom dormi în aceeași cameră.
- Bine. De acord. Atâta timp cât nu te vezi cu jigodia aia totul va fi bine.
¤¤♡¤¤
După ce am ajuns în apartamtul lui Ryan acesta a plecat spunând că are treabă. Din partea mea sper să nu se mai întoarcă. Partea bună e că nu trebuie să împart aceeași cameră cu el. Apartamentul ăsta este ca o închisoare pentru mine. Deschid fereastra pentru a intra cât mai mult aer curat sperând că așa îmi va trece starea de anxietate pe care o am. Pur și simplu simt că mă sufoc în casa asta. După ce mi-am aranjat hainele în dulap mă pregăteam să intru la duș când îmi sună telefonul. Apuc telefonul de pe noptieră și privesc ecranul speriată. Era de la spital.
Hei dragele mele sper să vă placă capitolul. Ce credeți sunt vești bune de la spital s-au nu?
