Capitolul 40

1.1K 58 26
                                    

Pierdut în ochii ei căprui

Mă aflam în aeroport târând leneșă după mine valiza în timp ce Kelly o ținea pe Selena, iar Alex se chinuia cu restul bagajelor. De Lucia ce să spun ea era ocupată să ne facă poze pentru albumul de familie. Probabil vă întrebați unde mergem, nu? Mergem în vacanță și sincer nu am niciun chef de una. Încă mă apucă nervi când îmi aduc aminte de parașuta care ia răspuns la telefon.

Măcar dacă tot eram obligată să merg în această "minunată" vacanță l-am rugat pe Adam să vină cu mine, dar nu a putut pentru că a trebuit să plece din oraș. Nu am avut timp nici măcar să îmi fac bagajele, Lucia a fost cea care mi la făcut, spunându-mi că a avut grijă să îmi pună tot ce voi avea nevoie.

Acum mă îndreptam spre o destinație necunoscută deoarece nimeni nu a vrut să îmi spună unde mergem.


Max pov

Soneria telefonului îmi distruge somnul pe care de abia am reușit să îl obțin. De când am plecat nervos de la Alisia nu am mai știut nimic de ea. Apuc telefonul de pe noptieră și răspund somnoros.

- Alo!

- Max, frate. Ce faci?

- Dorm. Ce vrei?

- Alisia vrea să fugă cu copilul!

- Ce? Unde sunteți?

- La aeroport. Mergem în Maldive. Îți vine să crezi unde vrea să fugă zici că mergem în vacanță.

Închid telefonul și sar din pat, grăbit. Mă îmbrac cu ce găsesc prin șifonier, după îndes câteva haine într-un rucsac și o tulesc spre ușă. Dacă ea crede că îmi va lua copil de lângă mine se înșală amarnic.

¤¤♡¤¤

Ajungem în Maldive și rămân uimită de frumusețea peisajului. Ne luăm bagajele și intrăm în hotelul care striga numai lux și opulență. Selena era concentrată la luminile care luminau hotelul.

- Am făcut checkingu-l putem merge în camere. Eu voi dormi cu Kelly și voi aveți fiecare camera voastră.

Ok! Asta e ciudat. Mă așteptam să stau împreună cu Lucia nu înțeleg de ce să luăm trei camere când putem lua două, dar nu mai contează sunt prea obosită să îmi bat capul cu asta acum.

Intru în cameră și rămân plăcut surprinsă de aspectul camerei. Era zugrăvită într-un roz pal regal, tot mobilierul fiind maro închmijlocul camerei trona un pat mare cu baldachin, așternuturile fiind albe. Camera avea ferește mari cu rame și uși albe. Observ un perete de sticlă care avea vedere la ocean. Ies pe terasă și mă așez pe un scaun din nuiele privind oceanul.

- Îți place iubirea mea mică? Când vei crește vom face castele de nisip, vom înota.

Aud ușa de la intrare și intru în cameră pentru a vedea cine a venit și când văd cine este rămân stană de piatră.

- Ce cauți aici?

- Am venit să te impiedic să mă despărți de copilul meu.

- Ce? Și ce cauți în camera asta?

- E camera mea!

- Ba nu, este camera mea.

- Bine atunci mergem la recepție să verificăm problema.

Max se îndreaptă spre ușă, dar nu o deschide. Nu știu ce îi lua atât se deschidă o amărâtă de ușă.

- Deschide odată.

O înțelegere periculoasă Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum