O înțelegere periculoasă

Capitolul 35

                        Noul client

  Plec nervoasă de lângă el și merg spre masă unde erau ceilalți.

  - Adam, te deranjează dacă mă duci și pe mine acasă?

  - Te duc, dar sa întâmplat ceva?

  - Nu, sunt doar obosită și vreau să o văd pe Selena.

  - Alisia! Nu pleci nicăieri..dacă..și face o pauză.

  - Dacă ce?

  Îl prind de mână pe Adam și ieșim din club. E un laș și are un tupeu fantastic. Are tupeu să vină să îmi ceară să îi spun tot adevărul, adevăr pe care poate il spuneam în aceea noapte dacă nu își bătea joc de mine. Urc în mașină alături de Adam și în aproximativ patruzeci și cinci de minute ne aflăm în fața vilei.

  - Mulțumesc că m-ai adus!

  - Nu ai pentru ce, spune apropiindu-se de mine și sărutându-mi scurt buzele.

  - Adam, eu..

  - Scuze, nu m-am putut abține.

  - Eu nu..

  - E vina mea. Hai du-te. Noapte bună.

  Ies din mașină și intru în curte oftând.

  - Calmează-te, i-am șoptit inimii. Am mai trecut prin asta o dată. Știu că doare, dar vom rezista.

  Intru în casă și le găsesc pe Amy și pe prietena ei dormind pe canapea probabil au adormit în timp ce se uitau la televizor. I-au o pătură din dulap și le învelesc, stingând televizorul. Urc în cameră  și o găsesc pe micuța mea uitându-se la jucării în timp ce dădea din piciorușe.

   - Și tu ai simțit venirea lui tati, nu-i așa? D-aia nu poți să dormi.

  Îi iau pătura împreună cu suzeta și ies din cameră. Cobor și merg în bucătărie unde îmi fac o cană de ceai.

  - Tatăl tău vrea să știe adevărul, dar acum nu mai vreau să il spun eu, îi spun sărutându-i mânuța.

  - Alisia!

  - Kelly, de ce v-ati întors?

  - Alex a rămas acolo. O va aduce el pe Lucia acasă. Nu am putut să te las singură.

  - Am vrut să fug de el, de amintiri și..

  - Shh!, spune luându-mă în brațe. Se vede că regretă, Alisia. După ce ai plecat s-a așezat la bar și a început să bea. Are inima ruptă în două.

  - Inima lui se poate repara, dar a mea este în mii de bucățele.

                             ¤¤♡¤¤

  Au trecut două zile de când l-am revăzut pe Max. Sper să nu îl mai văd niciodată și nu pentru că nu vreau ci pentru că atunci când îl văd îmi aduc aminte de toată suferința mea. Acum mă aflam în birou uitându-mă în oglindă pentru a-mi verifica pentru a cincea oară ținuta. Trebuie să arăt profesional deoarece am o întâlnire cu un nou client. Fusta creion, neagră și cămașa albă alcătuiau vestimentația mea pentru această întrunire. Am ales o pereche de pantofi cu toc tot negri. Părul îl prinsesem într-o coadă elegantă, i-ar machiajul era format dintr-un ruj roșu și rimel.

  Ies din birou și mă îndrept spre sala de conferințe.

   - Ariana, a venit domnul cu care trebuie să mă întâlnesc?, o întreb pe secretara mea.

  Era o fată slăbuță cu forme foarte bine definite, blondă și cu ochii albastri. Atâta timp cât își face treaba și are o altitudine profesională nu am nimic să îi reproșez.

  - Da, doamnă Alisia vă așteaptă în sala de conferințe. Aveți noroc este foarte chipeș.

  - Nu mă interesează acest aspect, Ariana, îi spun intrând în sală. Bună ziua, numele meu este Alisia Tores, directorul acestei firme. Cu ce vă putem ajuta?

  - Mă poți ajuta cu multe..

  Când îmi ridic privirea în fața mea stătea nimeni altul decât Max Hell.

   - Ce cauți aici?