O înțelegere periculoasă

Capitolul 33

                  Plimbare nocturnă

 
  Era un bărbat cu ochii căprui, brunet, cu tenul puțin închis la culoare și un corp bine făcut. Pare un băiat drăguț și de treabă nu l-am mai văzut până acum pe aici.

  - Poftim!, spune înmânându-mi suzeta.

  - Mulțumesc!

  - Eu sunt Adam, noul vecin.

  - Eu sunt Alisia și ea este Selena, îmi pare bine. Bun venit în cartier!

  - Mulțumesc! Dacă știam că voi avea vecine așa drăguțe mă mutăm mai devreme. Și bebelușa? E surioara ta?

  - Nu, este fetița mea.

  - Aaa, scuze nu știam că ești măritată.

  - Nu sunt! Stai liniștit! Eu trebuie să plec mi-a părut bine.

  După aproximativ zece minute ajung în parc și i-au două cafele, așezându-mă pe bancă. Primesc un mesaj de la Lucia în care îmi spunea că va ajunge în câteva minute. Stăteam pe bancă și priveam oamenii cum se plimbau fericiți. Trebuie să știi să plângi ca să știi ce înseamnă să zâmbești. Trebuie să pierzi ca să știi să câștigi. Dar mai ales trebuie să știi ce înseamnă suferința ca să știi ce înseamnă dragostea.
  Fiecare persoană trece prin suferință și dezamăgire, dar la finalul drumului aceea persoană își va găsi fericirea și își va da seama că nu a luptat degeaba.

  - Chiar aveam nevoie de o cafea!

  - Bună și ție Lucia. Cu plăcere!, îi spun râzând. Cum mai ești?

  - Bine. Ce crezi? Băiatul acela despre care ți-am zis m-a invitat în oraș și dacă lucrurile merg bine între noi mă va însoți la petrecerea de săptămâna viitoare.

  - Mă bucur!

  - Tu când ai de gând să îți faci pe cineva?

  - Lucia...

  - Nu, Alisia! Nici nu vrei să îi spui lui Max adevărul, dar nici nu vrei pe altcineva.

  - Sunt bine așa. Nu vreau să mai vorbim despre asta, îi spun oftând.

  - Ești singura persoană care urlă după iubire, dar spune că nu are nevoie de ea.

  Lucia are dreptate, dar cum aș putea să îl uit pe Max când Selena îmi amintește non-stop de el. El probabil m-a uitat poate chiar are și un copil, i-ar micuța mea Selena nu își va cunoaște niciodată tatăl, dar jur că voi avea ambele roluri. Eu voi fi și tată și mamă pentru ea. În timp durerea va dispărea și poate voi putea să am o relație nouă, dar deocamdată nu pot.

  Când sa întunecat afară am decis să ne întoarcem acasă. Pe drum ne-am întâlnit cu Kelly care venea de la magazin.

  - Ce ne-ai luat bun?

  - Veți vedea acasă. Voi de unde veniți?

  - Din parc, îi spune Lucia uitându-se în pungă.

  Ne îndreptăm spre casă și când să intrăm în curte aud pe cineva strângându-mă.

  - Alisia! Bună!

  - Bună, Adam! Fetelor el e Adam, noul vecin.

  Lucia și Kelly își dădeau coate privindu-ne uneori pot fi așa niște copile.

  - Ne pare bine. Eu sunt Kelly.

  - Și eu Lucia.

  - Ai nevoie de ceva?, îl întreb curioasă.

  - Voiam să te întreb dacă vrei să ne plimbăm puțin?

  - Aaa, eu tocmai vin din parc și sunt foarte obosită în plus trebuie să o pun pe Selena la somn.

  Încerc să mă eschivez, incomodă de toată situația. Il văd că se întristează chiar dacă nu vrea să arate așa că decid  să accept.

  - O punem noi la somn, nu Lucia?

  - Da, normal. Du-te!

  - Bine, accept.

  Ne plimbam pe străzile liniștite ale Los Angeles-ului vorbim și râzând de amintirile lui Adam din copilărie.

  - Cum să încerci să te dai cu sania pe deal dacă nu este zăpadă, îi spun râzând.

  - Am vrut să am parte de adrenalină.

  - Bine că nu ți-ai rupt ceva, domnule adrenalină.

  - Povestește-mi despre tine, spune asezandu-ne pe o bancă.

  Ce pot să îți spun? Povestea mea zici că e luată dintr-un roman polițist.

  - Păi m-am mutat de curând în Los Angeles, am o soră care a fost bolnavă de leucemie, dar acum s-a vindecat, le am pe prietenele mele pe care le-ai cunoscut, îl mai am pe Alex, iubitul lui Kelly care este un prieten de nădejde și cel mai important o am pe fetița mea.

  - Ai o familie foarte frumoasă. Și tatăl?

  Tatăl? Nu pot să îi spun adevarul ce să îi spun că nici măcar nu stie ce este tată și că eu pentru el sunt doar o curvă. Nu! Ăsta e trecutul meu și ce este în trecut acolo rămâne.

  - Ne-a părăsit! Dar suntem bine și fără el.

  - Imi pare rău! Dar te poți baza mereu pe mine pentru orice ai nevoie. Știu că este prea devreme, ne cunoaștem doar de câteva ore, dar aș vrea să te cunosc mai bine.

  - Sigur! Acum ne putem întoarce, te rog? Chiar sunt obosită și vreau să o văd pe Selena.

  - Sigur nici-o problemă.

  Pe toată durata drumului niciunul dintr-e noi nu a mai scos nicun cuvânt.

  - Am ajuns! Mulțumesc pentru plimbare.

  - Eu îți mulțumesc că m-ai lăsat să mă bucur te compania ta. M-am simțit bine.

  - Și eu. Noapte bună!

  - Noapte bună, spune sărutându-mi obrazul.

  După ce a plecat am intrat în casă. Lucia și Kelly au adormit pe canapea mai mult ca sigur așteptându-mă pentru a mă interoga. Urc în cameră la Selena și o văd dormind liniștită. Voi face tot ce îmi stă în putință ca nimeni să nu îi fure vreodată liniștea. După ce o verific dacă este bine și nu a transpirat, cobor și merg în bucătărie pentru a-mi face o cană de ceai. I-au cana de ceai când este gata și urc la mine în cameră. Pun cana pe masă și mă îmbrac cu niste haine confortabile. I-au cana și beau o gură privind pe geam, gânditoare.

  Viața este numai și numai despre alegeri. Orice alegere am lua fie ea bună s-au rea ne poate schimba destinul. Ce este mai important trecutul, prezentul s-au viitorul? Trecutul ne arată ce am făcut și unde am greșit pentru a putea remedia, dar este trecut și trebuie lăsat în spate. Prezentul este cea ce suntem acum, dar nu ce am fost înainte și nici ce vom fi în viitor. Iar viitorul îl construim pe baza alegerile și acțiunile noastre, dar și puțin pe baza viselor noastre. Fiecare om are un vis. Și eu am un vis.

  Vreau să fiu fericită!