- La dracu! Când o să înțelegi? Acele vremuri au trecut. A fost doar o atracție de moment.
- Și de ce a trecut așa repede? Nu te-a futut bine?, îmi spune arucându-mi priviri de gheață.
- A trecut pentru că încep să mă îndrăgostesc de tine, idiot...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Acum că m-ai m-am liniștit un pic, îmi dau seama cât de aproape am fost de moarte. Nu pot să pricep de ce nu m-au omorât? Adică mă bucur că nu sunt moartă și aruncată pe undeva, dar nu înțeleg de ce?
Decid să mă întorc la secție și intru în biroul șefului meu. Îi povestesc tot ce sa întâmplat, dar omit să îi spun despre propunerea idiotului ăla.
- Cum de nu te-a omorât?
- Poate era bine dispus.
A fost primul răspuns care mi-a venit în minte ce îi puteam spune, domnule nu știu de ce acum nu sunt la doi metri sub pământ, dar mafiotul ăla mi-a propus că îmi va spune dacă îl sărut. Categoric nu, nu îi voi spune asta.
- Atunci, înseamnă că a fost foarte bine dispus pentru că Hell nu lasă niciodată martori. Ascunzi ceva, sergent?
Ceva care nu este foarte important pentru a-ți povesti.
- Nu! Bineînțeles că nu, șefu. Nici eu nu înțeleg.
- Eu cred că da!
Îmi întorc privirea spre persoana care ne-a întrerupt dialogul. De când am început să lucrez aici l-am văzut doar de câteva ori, dar niciodată atât de aproape.
Este înalt și i se pot observa cu ușurință mușchi prin cămașa albă pe care o poartă. Este un bărbat frumos cu trăsături bine conturate, în ciuda bărbi rasă de două zile. Prezența lui exprimă putere..aproape ca Max cu o mică diferenta, puterea lui este controlată. Nu ca Max Hell, care își exercită puterea ca o tornadă. Ce naibi fac trebuie să încetez să îi mai compar.
Dar mai e ceva la bărbatul ăsta ceva ce încă nu pot descifra. Nu știu exact ce.
- Cine ești?
Nu își ia ochii de pe mine nici măcar o secundă intensitatea din privirea lui, făcându-mă să mă rușinez.
- Alisia, el este Ryan. Este cel mai bun detectiv al nostru, mă lămurește șeful meu. Continuă, Ryan ce spuneai?
- Sunt aproape convins că știu motivul, se oprește câteva clipe, analizându-mi chipul înainte de-a continua. Nu a fost în stare să o omoare pentru că...seamănă cu cineva.
- Semăn cu cineva? Cu cine?
Ryan mă privește trist, de parcă dacă ar da glas gândurilor lui ar retrăi din nou aceea durere.
