Capitolul 28

975 56 15
                                    

             Ultima noapte de dragoste
          Întâia noapte de răzbunare

Eram la spital și așteptăm veștile doctorului care sper să fie bune. Măcar speranță să mai am, nu?.

  - Domnule doctor cum este?

  - Am reușit să o stabilizăm pentru moment.

  - Cât timp va sta în comă?

  - Mă tem că asta nu vă pot spune. Se poate trezi mâine s-au...niciodată. Ați găsit o cale de-a plăti operația?

  - Încă nu. Nu pot face ceva pentru ea?, întreb cu lacrimi în ochii.

  - Îi poți vorbi. Unele studii spun că pacienți care sunt în comă aud tot ce vorbim cu ei.

   - Mulțumesc, domnule doctor!

Doctorul iese lăsându-mă singură cu Amy. Mă durea enorm să o văd așa conectată la aparate cu chipul palid și gândindu-mă că ar putea muri mă paralizează de frică.

  - Te vei face bine, Amy. Îți promit!

Ies din salon hotărâtă să îmi găsesc un loc de muncă. Nu mă voi da bătută.

  - Ești bine?, mă întreabă Kelly cu lacrimi în ochii.

  - Voi fi bine. Acum merg să caut ceva de muncă. Ne vedem mai târziu.

Ies din spital plină de speranță. Conduc pe străzile aglomerate ale Brooklyn-ului oprindu-mă la fiecare magazin care avea afis de angajare. Dar fără nicun rezultă. Toate locurile ba erau ocupate, ba așteptau alte persoane. Orele au trecut și seara a venit. Obosită conduc spre locul meu preferat. Locul în care am iubit cu adevărat. Când ajung mă așez pe iarba admirând luna. De ce viața e așa complicată? De ce pentru un moment de fericire trebui să plătim înzecit?

  - Alisia?!

Max îmi privea chipul plin de lacrimi, oftând.

  - Ce ai pățit?

  - Mă simt singură, îi spun privind luna.

  - Tu ești de vină pentru asta. Tu ai devenit o...Nu contează. Ce cauți aici?

  - Mă gândeam!

  - La ce?, spune asezandu-se lângă mine.

- Amy s-ar putea să moară. Și dacă ea moare eu nu am pentru ce să mai trăiesc.

- Sigur se mai poate face ceva. Trebuie să fie o cale.

  - Da. O operație. Asta este singura soluție, dar...

Îi spun cu glas tremurând în timp ce ochii mei îi căutau pe ai lui cu atenție.

  - Dacă nu ai banii. Ieși la produs sigur unei curve nu îi este greu să facă bani.

  - Ajunge! Nu îți permit să...

Începusem eu, însă mă oprisem din vorbit atunci când ochii lui i-au fixat pe ai mei. Simțeam un fior rece pe șina spinări când mă privea. Cum își permite să îmi vorbească așa?

  - Nu mai încerca să faci pe sfânta. Nu ești decât o curvă.

  - Foarte bine. Atunci nu îți mai pierde timpul cu curva asta.

Dau să plec, dar îmi prinde mâna lipindu-mă cu spatele de el.

  - Eu te-am adus aici. Eu te-am întins pe iarba asta, Alisia. Eu te-am făcut să gemi și să mă rogi să continui. Ai uitat?

O înțelegere periculoasă Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum