- La dracu! Când o să înțelegi? Acele vremuri au trecut. A fost doar o atracție de moment.
- Și de ce a trecut așa repede? Nu te-a futut bine?, îmi spune arucându-mi priviri de gheață.
- A trecut pentru că încep să mă îndrăgostesc de tine, idiot...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Ce îmi vei face acum?, îl întreb sfioasă.
- Poți pleca.
- Serios? Nu îmi faci nimic?
- Bine, am o propunere, dacă te interesează, îmi spune zâmbind.
Nu ar trebui să mă intereseze propunerea lui, dar sunt curioasă ce îmi mai trece prin capul ăla sec.
- Nu mă prea interesează, dar spune?
Îmi zâmbește pervers și mai face câțiva pași până ajunge în dreptul meu, chipul lui fiind doar la câțiva centimetri depărtare de-al meu. Ne uităm unul în ochii celuilalt când...dintr-o dată se aud focuri de armă în toată încăperea.
- Jos!
Într-o fracțiune de secundă, Max mă izbește de pământ, lipindu-mă de corpul lui. Ploaia de gloanțe spargea fiecare geam din încăpere. Îi pot simți bătăile inimi și el îmi poate simți frica pe care o simt în aceste momente. Secundele par o eternitate, într-un final focurile de armă se opresc, lăsând în urma lor mirosul dezgustător de metal.
- Nu te ridica încă!
Mai petrecem câteva minute în ciuda efortului pe care îl fac de-a nu începe să plâng de teamă.
- Max...ce dracu se întâmplă?
- Tu ce crezi? Acum taci un pic.
Minutele trec și simt cum teama dispare fiind înlocuită de adrenalină. Îmi reamintesc că mă aflu în brațele lui și rămân uimită când observ că el mă protejează. De ce îi pasă dacă mor s-au trăiesc?
- Cred că pericolul a trecut.
Max se ridică în picioare și îmi întinde mâna pentru a mă ridica și eu.
- Ești bine?, mă întreabă speriat.
- Da, doar puțin speriată. Tu?
- Sunt bine.
În cameră apar două gorile, bănuiesc că sunt oamenii lui.
- Șefu sunteți bine?
- Verificați cine a fost, le spune nervos.
- Da șefu.
Doamne...nu pot să cred că se întâmplă asta cineva a încercat să îl omoare în propia casă, trăgând dintr o mașină. Dar cine ar vrea asta?
- Sunt mulți care mă vor mort, probabil au fost mexicani, îmi spune calm.
- Mexicani? Nu prea vă înghițiți nu?
- Nup, îmi spune zâmbind.
- Dar de ce te-ar vrea mort?
- Mai mult teritoriu pentru ei? Mai mulți bani? Pentru a-mi lăsa un mesaj? Ar putea fi oricare dintre astea.
- Ce o să faci? O să te răzbuni?
Când privirile ni se intersectează, ochii îi strălucesc, pe buze apărându-i un zâmbet ștrengar.
- Poate voi anunța o polițistă.
- Așa să faci. Pe cine?
- O polițistă sexi și deșteaptă. Este aici în fața mea, îmi spune făcându-mi cu ochiul.
- Ai anunțat pe cine trebuie. Acum vreau să merg acasă.
- Dorințele tale sunt ordine.
¤¤♡¤¤
Mă aflu în mașină cu Max, gonind pe străzile goale ale New York-ului. În câteva minute ajungem la blocul meu.
- Ți-aș mulțumi că m-ai condus, dar nu ar fi trebuit dacă nu m-ai fi răpit. Vorbind despre asta, unde e mașina mea?
- Este parcată la locul său.
- Ah, ar fi bine să nu aibe nici-o zgârietură.
- Îți voi cumpăra alta.
- De unde știi unde parchez deobicei? Mă urmărești?
- Este ceva normal, m-ai ales dacă vei lucra pentru mine.
- Ce tot spui acolo?
- Am o propunere pentru tine.
Ce credeți că vrea să îi propună Max?
Mă bucur enorm că vă place cartea mea, dar păcat că nu prea votați. Așa că la fiecare șapte steluțe făcute voi pune un capitol nou. Voturile voastre mă ajută foarte mult, deoarece mă fac să cred că nu vă plictisește cartea mea ci chiar vă place. ❤
