O înțelegere periculoasă

Capitolul 42

                  Umbra trecutului?

  Au trecut două săptămîni de când ne-am întors din vacanță și pot spune că sunt cea mai fericită femeie din lume. L-am rugat pe Max să vină să stea cu mine, dar el m-a refuzat spunându-mi că el trebuie să îmi ofere mi-e un cămin, nu eu. Dar chiar dacă nu locuiește cu mine vine în fiecare zi să ne vadă pe mine și pe Selena.

  O dată ma rugat să îl învăț cum se prepară laptele spunându-mi că atunci când eu voi di plecată s-au voi avea treabă să aibe grijă el de copilul lui. Este un tată excepțional și chiar dacă încă este micuță, Max o răsfață foarte mult. Țin minte că într-o zi ne-am contrazis pe faptul că Selena plângea, i-ar el nu știa ce să îi mai facă pentru a o calma. Eu i-am explicat că în această perioadă bebelușii plâng și că este bine să plângă pentru a-și dezvolta plămâni, dar nu am avut cu cine mă înțelege.

  Și se pare că această vacanță nu mi-a prins doar mie bine ci și lui Kelly. Dumnezeu ia îndeplinit cea mai mare dorință. Este însărcinată și când a aflat a plâns o zi întreagă de fericire.

   Acum eram la cafenea așteptându-l pe Adam. În aceste două săptămâni nu i-am putut spune nimic la telefon, ci am preferat să îi spun față în față, i-ar acel moment a venit.

   - Bună, iubit-o! Ce sa întâmplat?

   - Adam..eu..îmi pare foarte rău..

   - Ce ai pățit?

   - Eu nu pot! Nu pot să fiu cu tine când eu iubesc alt bărbat. Te rog, iartă-mă nu am vrut să te rănesc, îi spun cu lacrimi în ochi.

   - Și toate astea s-au întâmplat în două săptămâni nenorocite? Te-a vrăjit i-ar în paișpe zile?, strigă Adam trist.

   - Eu am încercat, dar nu pot.

   - Nu ai incercat nimic, dar nu te pot obliga să fi cu mine. Dragoste cu forța nu se. Sper să fi fericită, îmi spune plecând.

   Îmi pare rău pentru suferința pe care i-am provocat o lui Adam, dar sunt conștientă că dacă aș fi fost cu el, doar l-aș fi rănit. Chiar dacă nu aș mai fi auzit de Max vreodată nu aș fi putut niciodată să încetez din al iubi.

  Mă ridic de la masă, oftând și ies din cafenea. Mă opresc la supermarket-ul care era peste stradă pentru a cumpăra câte ceva pentru casă. După ce plătesc, ies din magazin și mă îndrept spre mașină. Era o zi plăcută azi afară. Nu era nici prea frig, dar nici prea cald. Era perfect.

   Bag cumpărăturile în mașină și răspund la telefonul care nu a încetat să sune de când am ieșit din supermarket.

   - Alo!

   - De ce nu răspunzi la telefon? Credeam că ai pățit ceva.

   - Scuze, iubire, doar că am fost să fac niște cumpărături și aveam mâinile ocupate. Bebelușa mea ce face?

   - Bebelușa noastră face foarte bine. Tocmai am adormit-o, îmi spune punând accent pe noastră.

   - Ce tătic grijuliu și sexi are.

   - Nu uit ce ai făcut, îmi spune pe un ton senzual.

   - Nu am făcut nimic, spun sigură pe mine.

   - Ba da, m-ai inebunit, vei dormi în brațele mele în seara asta.

   - Mi se pare bine, ii spun chicotind.