O înțelegere periculoasă

Capitolul 32

O veste bună

A doua zi imediat când mă trezesc decid să sun la spital pentru a vedea cum se simte Amy, îmi era teamă ca să nu fi fost doar un vis și Amy să nu își fi revenit.

- Spuneți?

- Bună. Aș vrea să știu cum este sora mea, Mya Tores sa trezit ieri din comă.

- Amy este bine! Tocmai a terminat de mâncat. Ultimele analize au confirmat că nu mai are leucemie.

- Ce bine! Atunci o veți externa?

- Va trebui să vorbești cu doctorul depsre asta, dar probabil că da.

- Vă mulțumesc mult pentru acestă veste.

Închid telefonul zâmbind fericită. Acum voi merge la spital, Amy se va bucura mult când va afla. Mă ridic entuziasmată din pat și îmi i-au din dressing niște haine pe care le îmbrac rapid nerăbdătoare pentru a o vedea pe Amy.
A fost un drum lung și dificil pe care Amy l-a parcurs cu mult curaj. Și acest lucru trebuie sărbătorit și știu ce voi face îi voi suna prietenele pe care le are în Los Angeles și îi voi lua un tort. Le trimit un mesaj celor două spunându-le de plan, acestea bucurându-se să afle că ne aflăm în Los Angeles. După caut pe net cea mai apropiată cofetărie și găsesc una care era fix pe aceeași stradă cu spitalul.

¤¤♡¤¤

Intru în micuța cofetărie încântătoare, simțind delicioasele arome de ciocolată și vanilie.

- Bună! Te pot ajuta cu ceva?

- Bună! Aș vrea să cumpăr un tort.

- Ai noroc toate torturile pe care le avem în vitrină sunt făcute astăzi.

După ce aleg tortul diplomat care știam că este preferatul lui Amy plătesc și ies din magazin îndreptându-mă spre spital.
Când intru în salon o găsesc pe Amy citind. Mă bucur să văd că în sfârșit este sănătoasă.

- Hei! Cum te simți?

O îmbrățișez cu putere ea copiindu-mi gestul.

- Mult mai bine ca ieri. În dimineața asta am putut să mănânc tot micul dejun.

- Mă bucur mult, Amy. Ai aflat veștile bune?

- Te referi la analize? Da! Oficial sunt sănătoasă.

Ne îmbrățișăm din nou fericite emoțiile plutind în aer. După mă ridic de pe pat și deschid ușa salonului pe ea intrând Aby și Ella, prietenele lui Amy.

- Ne-a fost așa dor de tine!

- Ce căutați aici fetelor?, le întreabă Amy șocată.

- Alisia ne-a spus că v-ați mutat aici așa că am venit să îți facem o surpriză.

Dintr-o dată Amy observă cutia în care era tortul pe care l-am așezat pe măsuța de la intrare.

- Ce este în cutie?, mă întreabă Amy curioasă.

- Un tort pentru a sărbători recuperarea ta.

- Mulțumesc mult! Ești cea mai bună soră din lume!

Ne petrecem restul după amiezii mâncand și vorbind până când doctorul își face apariția pe ușă.

- Cum te simți, Amy?

- Foarte bine!

- Mă bucur să aud asta.

- Domnule doctor, când poate veni acasă?

- Trebuie să o ținem 48 de ore sub observație pentru a fi siguri că nu va suferi nici-o infecție când va părăsi spitalul.

- Și după pot să plec?, întrebă Amy cu ochii plini de speranță.

- Dacă totul merge bine, da.

- Uraaaa!

Doctorul verifică fișa lui Amy și după iese din salon. În sfârșit Amy poate veni acasă sunt sigură că se va obișnui imediat cu noua sa viață. După câteva minute prietenele lui Amy își i-au rămas bun spunând că se vor mai întâlni când va ieși din spital.

- În sfârșit o să pot merge acasă.

- Vorbind despre asta...trebuie să îți spun ceva.

- Se pare că e ceva serios. Ce este?

- Vom locui cu Kelly, Alex iubitul ei și Lucia. Sunt niște persoane foarte de treabă și amuzante.

- Din partea mea nu e nici-o problemă.

- Și..te mai așteptă cineva..fetița mea, Selena.

- Ai un copil? Când? Cum? Cu cine?

- Da o cheamă Selena și are 3 luni. Am rămas însărcinată când erai tu în comă și nu trebuie să știi tu cum ești prea mică. E copilul meu și al lui Max.

- Și el știe?

- Nu. Și nici nu va ști. Este mai bine așa și hai să nu mai vorbim despre asta. Trebuie să sărbătorim.

¤¤♡¤¤

Mă uitam plictisită la emisiunea ce se derula la tv. A trecut o săptămână de când Amy a ieșit din spital. Analizele au ieșit perfect, i-ar acum Amy este un copil sănătos. Îmi plescăiam buzele privind ganditoare la tv și i-au brusc telefonul de pe masă scriindu-i un mesaj lui Amy în care îi spuneam să aibe grijă de ea și să mă sune dacă are nevoie de ceva deoarece era prima dată când iese afară de când a ieșit din spital și sunt îngrijorată și după îi scriu un mesaj Luciei prin care o invit la o cafea după ce ieșea de la muncă. După câteva minute primesc un mesaj cu confirmarea.

Urc în cameră și îmi fac un duș rapid după ce termin mă îmbrac într-o pereche de blugi scurți și un tricou alb și îmi prind părul într-o coadă de cal. După merg la măsuța de machiaj unde îmi dau cu puțin fond de ten și rimel. Azi nu prea am chef să mă machiez. După ce termin mă dau cu parfum, mă încalt și îmi i-au geanta ieșind pe ușă.

Mă îndrept spre camera Selenei și l găsesc uitându-se la animăluțele ce erau atârnate la pătuț.

- Mergem să ne vedem cu mătușa Lucia, mami? Mergem.

Selena mă privește și începe să zâmbească. După ce îi dau mulți pupici o îmbrac și îi i-au geanta cu cele necesare ieșind din cameră.

- Unde mergeți?, ne întreabă Alex zâmbind.

- La plimbare. Tu de ce nu ești la servici?

- Acum plec o aștept pe Kelly să mergem împreună.

- Bine. Să aveți grijă de voi.

După ce îmi i-au rămas bun de la Alex o pun Selena în cărucior și ieșim din casă. Decid să nu i-au mașina deoarece mă voi vedea cu Lucia în parcul din apropiere. Ies din curte zâmbind. Este o zi foarte frumoasă azi cea ce îmi dă o stare de spirit bună. Selena începe să plângă semn că nu prea îi place în cărucior, i-ar dacă vrei să încerci să îi distragi atenția nu o să reușești. Este foarte încăpățânată a moștenit asta de la tatăl ei. Decid să o i-au în brațe aceasta calmându-de imediat.

- Nu prea îți place în cărucior, nu-i așa?

Caut suzeta Selenei pentru a io da, dar nu o găsesc pe nicăieri putem jura că am pus-o în cărucior.

- Cauți asta?

Mă întorc când dau de doi ochii care mă privesc blând.